În neantul de apururi te aflai așa de bine Cofundat în vecinicie rece și nesimțitor Nici plăcere-nșelătoare care trece precum vine Nici durere nemiloasă cu-al ei zbucium zdrobitor. Și-ntr-o zi pe-această lume te-au adus fără de voie Întrupându-te din lumea fericitei neființi, Și-ai venit, nevinovatul, la povară și nevoie Să-mplinești pedeapsa vieței moștenită din părinți. Pentru ce? Pentru ca însuți s-aduci pe-alții după tine Și ei tot așa să facă pân-la cel din urmă rând Chin din chin să se reverse peste VALEA DE SUSPINE, Și-astfel să se vecinicească suferințaCItește mai departe