”Satul. Raiul din Rai.” / O poezie de Dorel Neamțu

Voi n-ați mers cu DOINELE
Peste toate holdele
N-ați îmbrățișat un nuc
Unde a cântat un cuc

Nu știți ce-i lătrat de câine
Când la stână lupul vine
Nu știți nici cum dorm ciobanii
Numărându-și noaptea anii

Și se roagă să răsară
Soarele apus aseară
Nu știți bota lor ce-nseamnă
Iarnă, vară și-apoi toamnă

De aici au luat-o regii
Și-au făcut-o semn al legii
N-ați jucat un jos de sfinți
Să v-ascundeți de părinți

Nu știți ce e un sărut
Să-l luați cu împrumut
N-ați crescut desculți în ierbi
Printre coarnele de cerbi

N-ați dus dor la măcinat
Peste gând, peste-nserat
N-ați iubit o fată-n vis
Când iar ochii i-ați închis

N-ați avut grădini și punți
Nici cununi de grâu la frunți
Și nici câini să latre-n somn
La fetele care dorm

Cine este cel mai darnic ?
Un țăran cinstit și harnic !
Vă primește-n casa goală
Când pe foc mai fierbe-o oală

Cu mâncare – rugăciune
Și preot e un tăciune
Care arde de când lumea
Și în el stă toată minunea

Învelit noaptea-n cenușă
Intră ziua iar pe ușă
Sufletul să-l încălzească
Și copiii să-i trezească

N-ați oprit luna pe cer
Pentru mieii care zbier
Și nici n-ați fugit în zări
Să culegeți sărutări.



(Următoarea știre) »