Așa târziu ! Așa devreme ! / O poezie de Dorel Neamțu

Acum mă-ndrept spre Ziua bună

Cu pași răzleți, cu pași pe Lună

Și dintr-un cuib un pui tot geme

Așa târziu ! Așa devreme !

 

În brațe port a tale visuri

Privesc la cer, privesc abisuri

Și singur parcă-s în pustiu

Așa devreme ! Așa târziu !

 

Te-aștept și azi lângă izvor

Cu vise dulci să te înfășor

Pe orice timp, pe orice vreme

Așa târziu ! Așa devreme !

 

Și timpul ți-l hrănesc cu ochii

Cuibar de berze sunt azi plopii

Mereu gust glasu-ți auriu

Așa devreme ! Așa târziu !

 

Din ochii tăi fac sărbătoare

Și din sărut răsare-o floare

Tu, niciodată nu te teme

Așa târziu ! Așa devreme !

 

Căci ești minunea cu ochi dulci

Iar eu albină ce o culci

Nu mă mai satur să-ți tot scriu

Așa devreme ! Așa târziu !

 

Și-am să-ți prind în păr o stea

Să nu mai uiți IUBIREA mea

Pe lungi cărări să te tot cheme

Așa târziu ! Așa devreme !

 

Când te sărut și Luna cântă

Fie în veci gura ta sfântă

Și ploi vor lacrima-n pustiu

Așa devreme ! Așa târziu !

 

Iar te aștept ca să răsai

Din frunze, fluturi cu-al tău grai

Ca să-mi șoptești din vreme-n vreme

Așa târziu ! Așa devreme !