Atât de vie / O poezie de Anca Ciolca

Femeie, TU, ce operă de artă cu iz de nebunie

Ca o văpaie arzi pentru iubire

Sărutul tău, cu gust de nemurire,

Transformă nopțile, în agonie!

 

Ești caldă, dulce și suavă

Când te topești, în clipele fierbinți,

Mă-nebunești, mă scoți din minți,

Când dai în pârg, ca o agavă.

 

Atât de vie, cu trăiri nemărginite

Tot ce atingi, primește strălucire.

Vibrezi de-atâta bunătate și iubire

Și-mi spargi din suflet, lacătele ruginite.

 

Femeia mea cu sânii de cristal,

Blestemul meu, cu ochi de peruzea,

Am să naufragiez în marea ta

Să mă iubești, cu fiecare val.