Ochii tăi / O poezie de Dorel Neamțu

Ochii tăi cei negri, iară

Îi privesc dintr-un tumult

Și-i aseamăn cu o rară

Frumusețe de demult

Și din crengile de spice

Ce duc vânt, ce duc fiori

Numai muzica ta zice

Parcă sunt două viori

 

Dimineața printre ramuri

Pe când razele coboară

Ochii tăi sunt două flamuri

Răsărite din izvoară

Din a ta o sărutare

Și din ochi tăi cei teferi

Se-aprinde – o lumânare

Și pe cer se-aprind luceferi

 

Nu e Doină mai aprinsă

Ca Doina din ochi tăi

Nici o inimă nu-i stinsă

Nici un foc fără scântei

Seara când pe cer se-aprinde

Stolul alb de stele rare

Ochii tăi nu se vor stinge

 

Parcă sunt mărgăritare

De-am să uit cândva IUBIREA

Doar pe tine te-oi cuprinde

Sărutând nemărginirea

Ochii tăi mi-o vor aprinde