Îmi este dor de Paștile copilăriei mele…

…copilărie petrecută-n Slătinioara, sat sub streașina Parângului, cu bătrâni cumsecade, cu oameni harnici, cu copii “mișei” și sărbători frumoase…

13061943_1049925248387139_2977549794230072497_n
Săptămâna Patimilor era o perioadă aparte în lumea satului copilăriei mele…Oamenii își “primeneau” ogrăziile în așteptarea sărbătorii. Mustea a sfințenie în fiecare bătătură…Muierile șurluiau podelele cu galus, să le-ngălbenească, ștergeau icoanele, între timp vedeau și de colacii cu nucă ori mac vârâți în “lerul” sobei. Bărbații trebăluiau prin bătătură, care cum…Eu, îmi aduc aminte… mă trimitea mama să adun trifoi/lăptucă, ori alte buruieni pe care să le imprime pe ouăle feștite întotdeauna în coajă de ceapă.
Luciul ouălor era dat cu o bucată zdravănă de slănină. Le “cercam în dinți” să văd care sunt mai tari. Pe cele mai tari le “doseam”, le puneam deoparte să merg cu ele la nedeie, fie-n Slătinioara, fie-n Faniconi, Jieț ori Maleia. În Joia Mare, noi copiii din Slătinioara, după lăsarea întunericului, făceam focul și “pușcam”. Cu o “țavă” pregătită cu grijă, pușcam, nu aveam nevoie decât de carbid și apă…În Joia Mare, satul era precum un front de război, erau “Aujmările” , din Călinești până-n Oprinești și mai departe-n Gălățeni, în fiecare bătătură se pușca în jurul focului și se striga “aujmăria…aujmăria…aujmăria măăăăăă“ . În vremea copilăriei mele, nu știam de iepuraș, nu…Am aflat târziu de urecheat, satul nu știa că în dimineața de Paște trebuie să vină iepurașul. Știam că trebuie să ne trezim devreme, să ne spălăm , să ne primenim, “să luăm Paști “, să ne așezăm la masă, după ce spuneam întotdeauna rugăciunea, și apoi, în grabă, să pornim spre “ morminți”… În Slătinioara, morții se îngroapă în ogradă, fiecare își îngroapă morții în bătătură. Pământul momârlanilor este pământ sfânt, amestecat cu oasele înaintașilor. Astfel, în dimineața de Paște, plecam “ pe la morminți”, adică prin sat, de la unii la alții, dădeam și primeam de pomană în fiecare gospodărie…Erau ani frumoși cu griji puține și bucurii multe, mărunte dar multe…Lucram ziua la sălaș, ședeam seara la lămpaș, sub cerul cu stele multe, faine vremuri dar trecute…

https://dragotesc.blogspot.ro/

[slideshow_deploy id=’17217′]