Nu te-am căutat,dar m-ai găsit,
Uitată într-un colţ de lume,
Cu un suflet gol şi izgonit,
Şi plin de amintiri tăciune.

Nu te-am vrut,dar n-ai plecat,
Mi-ai rămas alăturea-n tăcere,
Sperând că poate,eu vreodat’,
Iubire pură îţi voi cere.

Nu te-am privit,dar îmi spuneai,
Adeoseori,că sunt frumoasă,
Chiar dacă lacrima-mi vedeai,
Cum îşi lăsa urma nemiloasă.

Ai încercat să mi te apropii,
Să mi-o ştergi cu mâna ta,
Te durea să îmi vezi ochii,
Cum se înecau în ea…

M-am ghemuit în colţul rece,
Speriată fiind,de mângâieri,
Sfios,m-ai întrebat de ce,
Aleg mereu să trăiesc ieri?

M-ai luat în braţe aşa blând,
Mi-ai sărutat fruntea greoaie,
Apoi m-am simţit ca şi când,
Niciun obstacol nu mă-nmoaie.

Ai spart zidul ce-l clădisem,
În jurul meu,ca fortăreaţă,
Că prea multe eu primisem,
Lovituri de la astă viaţă.

Din ruina ce eram,
M-ai reparat,treptat,treptat,
Sunt norocoasă că te am,
Ieri ruină,azi palat.