Busuioc ce cânți din fluier / O poezie de Dorel Neamțu

Busuioc ce cânți din fluier

Noaptea visurilor mele

Azi ești vânt cu-n dulce șuier

Un ecou venit din stele

Busuioc din părul mamei

Când era zână, mireasă

Astăzi cânți în fața stranei

Din iubirea ta aleasă

Busuioc cu miros verde

Ce răsai în ochi de șoaptă

Glasul tău noaptea mă pierde

Prin mireasma ta cea coaptă

 

Tu mă chemi mereu la tine

Să-mi cânți doinele alese

Și din clipa care vine

Tu săruți versuri culese

Și îmi dărui câte unul

Pentru fiecare zambet

De se bucură și nunul

Iar copiii dorm in scâncet

Busuioc ce cânți la nuntă

Și lași lumea să viseze

Adu-mi clipa-aceea multă

Ochii iar să-mi lăcrimeze

 

De-aș ști unde-ți este gândul

Seara când mă-ntorc acasă

M-aș învecina cu vântul

Să ajung la-a mea mireasă

Busuioc, floare de vise

Cu miros de busuioc

Tu ai florile deschise

Și sfințești al meu noroc

Dintre toate râurile

Care curg spre umbra ta

Numai eu și visurile

Stau pe mal cu dragostea

 

Tu miroși ca o oglindă

Ca un zâmbet de fecioară

Te păstrez mereu la grindă

Ca iubirea să nu moară.