Uzina de apă de la Valea de Pești, locul unde ”se fabrică” cea mai bună apă din România

O veche zicere împământenită pe meleagurile Văii Jiului acreditează ideea că ”cine bea apă din Jiu, rămâne aici !” Este clar că e ceva adevăr în acest enunț, deoarece la fel de adevărat este că toate analizele fizico-chimice și experiența comparativă pe care o poate oricine avea atunci când bea apă de la robinet în mai multe locuri din România, demonstrează faptul că locuitorii Văii Jiului au șansa de a putea consuma zi de zi, o apă de cea mai bună calitate.

Pentru a ajunge însă la o astfel de performanță, lucrurile nu sunt chiar atât de simple cum pot părea la prima vedere și aveam să ne convingem de acest lucru, după ce am răspuns invitației primite din partea reprezentanților Apa Serv Valea Jiului de a vedea, cu ochii noștri, ce presupune de fapt întregul proces prin care ”apa din Jiu” ajunge în robinetele din casele locuitorilor din toată Valea Jiului. Pe ”drumul apei” ne-a însoțit chiar directorul general al Apa Serv Valea Jiului, ing. Cristian Ionică, împreună cu șeful Uzinei de apă de la Valea de Pești, ing. Marius Gângu, iar periplul nostru reportericesc a pornit de pe barajul de la Valea de Pești, administrat de Apele Române, acesta fiind principala sursă de alimentare cu apă a Văii Jiului, dar și de la captările Buta și Lazărul, care garantează funcționarea fără sincope de alimentare cu apă a Uzinei de apă de la Valea de Pești. Dacă apa limpede, curată, ”verde” din captarea Lazărul te îndeamnă să bei pur și simplu din râu, apa din lacul de la Valea de Pești (a cărui nivel a scăzut vizibil cu mai bine de 8 metri, în această vară), tulbure acum din pricina scurgerilor de pe versanți, îți arată că trebuie să fi precaut. ”Cert este că nici apa din râul Lazărul, nici cea de la Buta și nici cea din baraj nu întrunesc condițiile de potabilitate, tocmai de aceea uzina de apă de la Valea de Pești este cea care realizează acest proces. Spre exemplu, pe Lazărul avem o apă cu un Ph foarte ridicat dar și cu microorganisme, motiv pentru care nu este recomandată consumarea apei direct din râu. În barajul de la Valea de Pești, așa cum este acum, de exemplu, din pricina ploilor abundente și, mai apoi, a secetei, apa are un grad de turbiditate foarte ridicat, de până la 100 MTU, în condițiile în care nivelul normal este de 1 MTU. În această situație intervine rolul determinant pe care-l are Uzina de apă de la Valea de Pești, locul de unde începe munca noastră de transformare a apei brute în apă potabilă”, spune Cristian Ionică.

Uzina de apă de la Valea de Pești, funcțională de mai bine de o jumătate de secol, a fost complet modernizată și automatizată în urmă cu un deceniu, grație primului program implementat de ASVJ cu fonduri europene nerambursabile. Investițiile au transformat radical procesul tehnologic și fac posibilă garantarea funcționării stației de tratare fără întrerupere și, implicit, furnizarea de apă către consumatorii din toată zona de vest a Văii Jiului, respectiv din localitățile Uricani, Lupeni, Vulcan, Aninoasa și parțial, Petroșani, fără restricții. Efectele acestor investiții se văd mai ales în situații cum este cea întâlnită acum, când turbiditatea apei din baraj este una foarte mare. Ing. Marius Gângu, șeful Uzinei de apă Valea de Pești, spune că fără investițiile care au avut loc aici, în urmă cu 10 ani, am fi avut probleme mari în furnizarea apei potabile. ”La gradul de umplere pe care-l are acum barajul și la turbiditatea crescută a apei ce intră în stație, instalațiile vechi nu ar fi putut face față și am fi fost obligați să oprim stația de tratare și, desigur, să instituim restricții în furnizarea apei către consumatori. Din fericire, în ultimii 7 ani, după finalizarea investițiilor, uzina de apă a funcționat fără oprire, indiferent de intemperii și de calitatea apei brute pe care am avut-o la dispoziție”, spune ing. Marius Gângu.

Pentru a se ajunge la această performanță, uzina de apă Valea de Pești a beneficiat de introducerea unei tehnologii moderne de tratare a apei, de un proces de automatizare și control, care o fac să fie una dintre cele mai moderne din România. ”Practic, în orice moment, în orice situație, noi putem garanta clienților noștri calitatea apei pe care o livrăm și putem livra apă potabilă de aici 24 de ore din 24”, spune ing. Cristian Ionică.

Ca să înțelegem mai bine, urmăm alături de directorul general al Apa Serv, toate etapele potabilizării apei în această uzină ce arată, mai degrabă, ca o farmacie. Mai întâi, laborantele din cadrul laboratorului de analize care funcționează aici permanent, prelevă o mostră de apă de la intrarea în decantor (prima etapă din procesul de potabilizare) unde nu doar coloarea gălbuie, noroioasă, a apei ne îngrijorează, cât mai ales lista lungă de pătrățele gri de pe buletinul de analize fizico-chimice care ne arată că, în mod clar, această apă nu se recomandă consumului uman. Din decantor, apa este pompată într-un prim vas de filtrare, în fapt o clădire cât un bloc cu două etaje, în care este ”plimbată” într-un interesant circuit sus-jos, stânga-dreapta, trecând printr-o serie de filtre lamelare (o tehnologie nouă, extrem de eficientă de filtrare a apei), care ajută la limpezirea sa și eliminarea impurităților. Procesul continuă mai apoi în stația de reactivi acolo unde, în baza altor analize de laborator, apa este tratată cu reactivi specifici care omoară bacteriile și microorganismele. Abia mai apoi, apa ajunge în stația principală de filtre, unde în 6 bazine mari, de dimensiunea unor ștranduri, ce utilizează filtre de piatră, nisip și aer, apa este limpezită, devenind incoloră așa cum o știm din definiția apei potabile și așa cum o vedem acasă, în paharul cu apă de la robinet. Aflăm însă că, pentru ca apa să devină cu adevărat una bună de băut, ea mai parcurge o etapă a procesului de tratare, în stația de clorinare de unde, înainte de a fi pompată în magistrala de transport și în rețeaua de distribuție, este supusă unor noi teste de laborator, care certifică faptul că din uzina de apă pleacă spre consumatori acea apă potabilă cunoscută drept una dintre cele mai bune de la noi din țară.

”Avem așadar un proces destul de complex, un proces care înainte de modernizarea uzinei de apă ne dădea de multe ori de furcă, pentru că totul se făcea manual, cu vane ce trebuiau închise și deschise de muncitori, cu pompe care se defectau, cu filtre care la o turbiditate mai mare de 20-25 MTU necesitau oprirea stației. Toate aceste lucruri nu se mai întâmplă acum. În plus, dacă înainte aveam aici un efectiv de 35 de muncitori, acum numărul acestora este mai mic de jumătate, iar activitatea lor este una mai mult de supraveghere și verificare a instalațiilor, de asigurare a mentenanței periodice și desigur de prelevare și analize regulate de probe de apă, pentru că după implementarea proiectului european, uzina de apă de la Valea de Pești este complet automatizată, toate procesele realizându-se controlat de un sistem ce poate fi monitorizat atât din cabina de comandă de la stație, cât și de la dispeceratul central al Apa Serv de la Petroșani. Ceea ce este însă și mai important este că, în orice condiții, fie când vorbim de ploaie, fie când ne confruntăm cu seceta prelungită, această uzină de apă garantează livrarea apei potabile la robinet, non-stop la parametri corespunzători standardelor de calitate și de siguranță sanitară. Lucrurile se întâmplă în mod similar și în uzina de apă de la Jieț, iar odată cu finalizarea investițiilor europene aflate acum în derulare la stațiile noastre de apă de la Taia și Zănoaga, vom putea garanta servicii similare în toată Valea Jiului”, a mai declarat ing. Cristian Ionică, directorul general al Apa Serv Valea Jiului.

Pentru noi, din periplul jurnalistic pe ”drumul apei” de la sursă la consumator, prin uzina de apă de la Valea de Pești, ne-am convins că apa aceasta despre care obișnuim să spunem că vine la robinet, prin cădere liberă, direct din baraj sau din Jiu și e atât de bună de ne face să rămânem aici, în Vale, este de fapt o apă ”fabricată” cu migală, cu precizie și cu maximă atenție în uzina de tratare a companiei Apa Serv Valea Jiului. Să învățăm așadar să o prețuim, atunci când o avem, nu doar atunci când seacă izvorul.