După mai multe încercări ale autorităţilor, în legislaţia fiscală românească va apărea un nou sistem de impozitare, aplicabil mai multor categorii de firme. De altfel, noile prevederi au fost aprobate recent de Parlament şi urmează să intre în vigoare la începutul anului viitor.

Un nou sistem de impozitare, pe care autorităţile au încercat în mai multe rânduri să îl introducă în legislaţia fiscală românească, a fost aprobat recent de Parlament şi se va aplica de la începutul anului viitor. Mai exact, este vorba despre fostul impozit forfetar, care se va numi impozit specific anual şi care va viza firmele româneşti ce desfăşoară activităţi în sectorul turistic, restaurante şi alimentaţie publică.

Mai precis, vor fi obligaţi la plata impozitului specific acei contribuabili care, la finalul anului în curs, vor avea înscrisă în actele constitutive, ca activitate principală sau secundară, una dintre următoarele activităţi corespunzătoare codurilor CAEN:

• 5510 – ,,Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”;
• 5520 – ,,Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”;
• 5530 – ,,Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere’’;
• 5590 – ,,Alte servicii de cazare”;
• 5610 – ,,Restaurante’’;
• 5621 – ,,Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”;
• 5629 – ,,Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”;
• 5630 – ,,Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”.

Practic, de la anul, hotelurile, restaurantele sau barurile, indiferent de cifra de afaceri sau numărul de angajaţi, vor achita impozitul specific, impozit care, în opinia secretarului de stat în Ministerul Finanţelor, Gabriel Biriş, înlocuieşte impozitul pe profit şi va fi plătit din 2017 detoate firmele din industria turismului, inclusiv microîntreprinderile.

De altfel, micile afaceri par a fi cele mai dezavantajate de prevederile programate să intre în vigoare la anul, în condiţiile în care noul sistem de impozitare va fi calculat în funcţie de mai multe variabile, precum zona, coeficientul sezonier şi coeficientul de categorie al afacerii, fără să conteze dacă acestea sunt sau nu profitabile.

Asta în ciuda faptului că, aşa cum este explicat în expunerea de motive ce a însoţit proiectul de lege în Parlament, introducerea noilor măsuri vine din necesitatea asigurării unui tratament fiscal echitabil în mediul economic care să respecte principiul proporţionalităţii: „Noua modalitate de impozitare aplicabilă contribuabililor din sectorul turistic, restaraunte şi alimentaţie publică, va conduce la promovarea unei etici în afaceri, prin eliminarea unei concurenţe neloiale, creşterea conformării voluntare şi stimularea investiţiilor”, scrie în documentul citat.

Potrivit noilor prevederi, impozitul va varia în funcţie de zona în care se află contribuabilul, fiind prevăzute categorii distincte de zone, cu coeficienţi de zonă diferiţi, după cum urmează:

• Bucureşti şi opt poli ai ţării, respectiv: Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu, Timişoara;
• municipii şi oraşe, altele decât cele de mai sus;
• staţiuni turistice de interes naţional;
• sate, comune şi staţiuni turistice de interes local.

Marile restaurante vor plăti până la 38.000 de lei pe an

38.430. Aceasta este suma maximă pe care o vor plăti restaurantele şi cluburile ce au o suprafaţă de peste 800 de mp şi sunt situate în centrul Bucureştiului.

Concret, formula de calcul ce se va aplica firmelor ce au unul dintre următorele coduri CAEN: 5610 – „Restaurante”, 5621 – „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente” şi 5629 – „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.” arată astfel:

Impozit specific anual/unitate = k(x+yq)*z, unde:

• k – 1400, valoarea impozitului standard (lei);
• x – variabilă în funcţie de rangul localităţii;
• y – variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/ de desfăşurare a activităţii;
• z – coeficient de sezonalitate;
• q = 0,9 şi reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate – locaţie de desfăşurare a activităţilor.

Practic, coeficientul sezonier (variabila „z”) se referă la perioada de funcţionalitate a unităţilor de cazare în timpul unui an şi arată astfel:

În exemplul nostru, coeficientul de sezonalitate are valoare de 0,45, fiind vorba de Bucureşti.

Mai departe, variabila pentru rangul localităţii (variabila „x”) pleacă de la valoarea de 0,4 şi ajunge până la 16 în cazul firmelor situate în centrul Capitalei (aşa cum este şi exemplul analizat), după cum reiese din tabelul următor:

Observăm că atât în cazul municipiilor, cât şi în cazul marilor oraşe şi a Capitalei, existăpatru zone, de la D la A, în care zona D este cea mai ieftină, iar A cea mai costisitoare.

În ceea ce priveşte variabila „y”, respectiv variabila în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei, aceasta pleacă de la valoarea de 2.0, pentru afacerile ce dispun de o suprafaţă de până în 30 de mp şi ajunge la valoarea de 50,0 în cazul firmelor ce au suprafaţă de peste 800 de mp, aşa cum am ales şi noi în exemplul de mai sus.

Având toate aceste valori, suma de 38.430 de lei rezultă din calculul: 1.400 x (16 + 50 x 0,5) x 0.45.

În acelaşi timp, proprietarii micilor restaurante din centrul Bucureştiului (suprafaţă de până în 30 de mp), vor datora un impozit de 11.214 lei.

„Asta înseamnă că un restaurant mic, de subzistenţă, va plăti un impozit specific pe metrul pătrat cu 1.460% mai mare decât unul de 1.000 de metri pătraţi„, a scris Gabriel Biriş pe contul personal de Facebook, atrăgând astfel atenţia că firmele cu profit mare vor fi favorizate de noul sistem de impozitare, în timp ce micile afaceri vor plăti mult mai mult, raportat la profitul obţinut.

Mai mult, secretarul de stat din MFP a comparat sumele pe care le vor plăti patronii marilor restaurante cu „dările pe care un angajat cu salariul mediu pe economie le plăteşte statului”.

Ce impozit vor plăti patronii de baruri şi cafenele

Proprietarii de baruri vor fi supuşi, la rândul lor, unui sistem de impozitare asemănător cu cel aplicabil restaurantelor. Concret, impozitul specific anual datorat de fiecare unitate va fi calculat pe baza aceleiaşi formule, respectiv k(x+yq)*z, unde „k” are valoarea de 900(impozitul standard, faţă de 1400, cazul restaurantelor).

Astfel, un bar sau o discotecă situată în centrul Bucureştiului, în care servirea băuturilor este predominantă, iar suprafaţa localului depăşeşte 1.000 de mp, va datora un impozit anual în cuantum de aproximativ 39.000 de lei. Valoarea scade cu cât suprafaţa utilă a unităţii scade, până la valoarea de aproximativ 7.000 de lei, în cazul unui local nu mai mare de 30 de mp, situat în centrul Capitalei.

Chiar dacă variabila „x”, stabilită în funcţie de rangul localităţii, stabileşte valori mai mari pentru afacerile deţinute în Bucureşti, sume aproape de cele percepute bucureştenilor vor fi impuse şi celor care deţin localuri într-unul dintre oraşele mari ale ţării. Mai exact, documentul face referire la cei opt poli ai României, respectiv oraşele Braşov, Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Sibiu şi Timişoara.

Astfel, cei ce deţin restaurante în centrul unuia dintre muncipiile enumerate anterior vor avea de achitat 37.170 de lei pe an pentru o unitate de cel puţin 800 de mp. De cealaltă parte, pentru un mic restaurant (maximum 30 de mp) situat în zonă centrală proprietarul va scoate din buzunar suma de 9.954 de lei. 

Ceva mai puțin de plată vor avea proprietarii de baruri, impozitul perceput stabilit pentru un astfel de local din centrul celor opt orașe, de până la 30 metri pătrați, urmând să fie fixat la6.399 lei și ajungând până la 38.475 de lei în cazul celor cu o suprafaţă de minimum 1.000 de mp.

Valoarea impozitului scade, treptat, pentru localurile din muncipii, oraşe, staţiuni şi comune. De exemplu, proprietarul unui bar de până în 30 de mp dintr-o comună va avea de plată un impozit de 297 de lei.

Nu în ultimul rând, noile prevederi stabilesc un impozit fix, de 1.500 de lei pe an, pentru vânzătorii ambulanți la tonete de înghețată sau la cărucioare mobile pentru vânzare mâncare, dar şi pentru cei care prepară hrana la standuri în pieţe.

Vă reamintim că Proiectul de lege privind impozitul specific unor activităţi a fost adoptat, prin vot decisiv, pe 28 iunie, zi în care documentul a şi fost depus la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii acestuia (etapă obligatorie înaintea trimiterii la promulgare). Ulterior, proiectul de act normativ a ajuns la preşedintele ţării pe 4 iulie, Klaus Iohannis având la dispoziţie 20 de zile pentru a-l promulga sau retrimite Parlamentului pentru reexaminare.

[slideshow_deploy id=’22083′]

Sursa:avocatnet.ro