Icoana de Mamă / O poezie de Dorel Neamțu

ICOANĂ de MAMĂ
MAMĂ de ICOANĂ
Lumină- n lumină
Viață divină
MAMĂ, al TĂU nume
O Sfântă minune
Lacrimă de sânge
Cântec ce se frânge
ICOANĂ- n ocol
Prea curat IDOL
TU nu ești ce ești
Ești cele cerești
MAMĂ, TU ești zestre
Ce-am avut și este
O scânteie-n vânt
Mi-ai aprins cuvânt
Alăptată- ți fie
Viața în vecie
Cu a mea ființă
Întru biruința
Leagăn TU mi-ai fost
Rugăciune, post
Glas de DUMNEZEU
Peste trupul meu
Cărări mi-ai făcut
Întru început
MAMA mea de sânge
Sufletul îmi plânge
Mi-ai fost busuioc
Soare, apă, foc
Pași de zbor în lume
Și mi-ai dat un nume
Să mă strigi în somn
Să mă-nveți să dorm
Să mă-nveți să cânt
Orice cântec sfânt
TU ești viul meu
TE sărut mereu
Și Te țin de mână
Ca pe o lumină
Mâine, iar să-mi faci
Pâine și colaci
Să-i duc in ALTAR
Pân-la al TĂU hotar
Să TE strâng cu DOR
Dulce-al meu izvor
Să TE las să pleci
Să TE las să vii
Noaptea pe poteci
Pân-la noi, la vii.