O minune ! Se naște Eminescu / O poezie de Dorel Neamțu

O minune ! Se naște Eminescu ! Mâine. Dumnezeul geniului îl va sorbi din popor, cum soarbe SOARELE un nour de aur , din MAREA de AMAR !
De ieri se zbate cerul și suspină
Și crește vers în casa lui divină
Iar STEAUA ce-l vestește pe pruncu-acesta teafăr
Se va numi, de mâine, SFÂNTUL ÎNALT LUCEAFĂR.
Vor bate miezul nopții, clopote de aramă
Și vor veni păgânii să-i ceară și lui vamă
S-or naște plopi și lacuri și nuferi fără soț
Vor arde-împărății, dar tu să nu socoți.
La margine de cântec, se va așterne iarna
Și-acest geniu din SOARE va străluci în larma
Atâtor glasuri care se vor rosti in jurui
Iar a lui sfântă slovă va lumina de-a pururi.
Din neaua de pe ramuri, vor răsări mici stoluri,
Iar stele căzătoare se vor întrece-n roluri
Și din caisul alb ce înflorește-n noapte
Vor curge lacrimi dulci în viața-i și în moarte.
La umbra lui de vise, cânta-vor flori de tei
Și pe-a lui carte, vor colinda doar zei
Și-n cântec de CRĂCIUN, de PAȘTE și CERESCU
Chiar mâine e minunea ! Se naște EMINESCU !
EMINESCU ! EMINESCU !