Universul iubirii / O poezie de Mirela Cocheci

Am luat din munți  un strop de-nțelepciune

Și mi-am făcut un scut, să mă feresc

De  gurile cu urmă de tăciune

Și să-mi continui visul, îndrăznesc.

 

Am luat din soare-o rază de lumină

Și-ncet-încet, am transformat-o vis,

Un vis ce poartă-aievea pe retină

Infernul transformat în paradis.

 

Am luat din bolta nopții o steluță

Să mi-o așez pe creștet îndrăznesc,

Să-mi fac din dânsa o bisericuță

În care să mă rog și să iubesc.

 

Am luat din cer un strop curat de viață

Și mi-am zidit în el Dumnezeirea,

O lume fără inimă de gheață,

Al cărui Univers este IUBIREA.