Dor și vers

”Pictorii mei sfinți”, de Dorel Neamțu

Mă opresc în fața casei, ca pe-un vârf de munte sfânt Mi se pare o icoană, ce-i pictată de un vânt Dar icoana e pictată de un zbor de rândunele Și de îngeri, și-al meu tată și de sânul mamei mele. Cu cununile pe frunte, de mireasă și de mire Au pășit în luntrea vieții, spre înalturi și iubire. Mai întâi au pictat casa, apoi șura și ocolul În grădină au pus masa, și-au muiat în vis penelul. Dimineața spălau pânza, cu broboanele de rouă La uscat o puneau seara,CItește mai departe

”Gropița din… obraz”, de Dorel Neamțu

Am sădit la tine-o floare În gropița din obraz N-am găsit alt loc sub soare Și mi-e ciudă și necaz. Nu de vânt îmi este frică C-o s-o smulgă din ”pământ” Ci de ochii tăi de stâncă Reci și negri – de mormânt. Nici de nori nu-mi este teamă C-or să calce-un jurământ Ci că ar uda cu piatră Trei petale dintr-un sfânt. Sfânt e numele tău, dulce Că e oază într-o stea Unde nu-i pat să se culce Ochii tăi, iubirea mea. Trec albinele prin ramuri Și ajung la CItește mai departe

Slidul de poezie / PE O STEA, un poem de Dorel Neamțu

Un izvor de lacrimi albe Curge suav către soare, Mângâind stelele dalbe Cu parfum de vis, de floare. De prin veacuri fără nume Mai mocnește un tăciune Cu scântei în tufa sânger Parcă ar fi un fiu de înger ! Pe o stea de lângă lună Cântă DOINA cea străbună Și se urcă-n CARUL MARE Cu nuntași din SFÂNTUL SOARE. Sub zăpada albă, rece Arde focul ce petrece Nașterea pentru vecie Ca să moară, ca să-nvie Cel ce nu știa că-l paște Să ne-aducă nouă PAȘTE. CItește mai departe

Slidul de poezie / CINSTIRE, un poem de Dorel Neamțu

Se îmbunează Chipul acestui credincios, Spre adâncă pioșenie, Cu această CINSTIRE, Din vis și din sămânța speranței, Pentru osteneala De a cânta, continuu, Și pentru găsirea Unui capăt de CURCUBEU; Într-un pahar cu apă vie, Uitat, de mic copil, Pe o piatră arsă de soare, În strâmtoarea pârâului GOLGORII, Ce se varsă, vijelios, Pe vreme de ”potop” Peste grădinile îmbelșugate Ale satului său natal. În numele TATĂLUI – IOAN, Și al MAMEI – OLIVIA Și al SOȚIEI – CĂLINA Și al FIULUI – MIHAI-ALIN Amin !

Slidul de poezie / ”Satul meu”, un poem de Dorel Neamțu

M-am întors din lume-acasă Un izvor de apă deasă O icoană-n cornul lunii S-o sărute și străbunii. Satul meu, o cingătoare Ce lucește doar la soare Și la lună-ntreaga noapte În iubire și în șoapte. Satul meu nu-i de vânzare E sămânță în ogoare Și cuibar să vin-o dată Berzele în cioc c-o fată. Și aici a fost un Moise Chiar trimis de-acel Zamolxe Să despice ceru-n două Ca să ningă, ca să plouă. Satul meu e o poruncă, E și deal, este și luncă E CItește mai departe

Slidul de poezie / ”AVRAM IANCU – TESTAMENT”, o poezie de Dorel Neamțu

Marcarea celor 195 de ani de la nașterea marelui patriot român Avram Iancu este motivul pentru a vă prezenta o nouă creație literară semnată de Dorel Neamțu. Este vorba despre poezia ”Avram Iancu – Testament”, pe care autorul o dedică Crăișorului munților și tuturor patrioților români din toate timpurile. Nu-i notar pe lumea asta, Să-mi întabuleze zestrea. Cea de inimă şi suflet Şi de zbucium şi de cuget. Cea de lacrimi şi de cântec, De durere şi descântec. Nu-i notar pe astă lume Să-ntabuleze al meu nume. Pe un CItește mai departe

Rugăciune – versuri de Nicu Haloiu

Rugăciune Cine ești tu acesta, de-mi dărui fericire, cine ești tu de-mi dărui, de leagăn cântec blând, de-mi împlinești de-acum acel vis de iubire punându-i iar făptura, în drumul meu mergând? Și cum să-ți mulțumesc, pentru acest dar, când în întreaga-mi viață, am pierdut atât, că totu-mi părea doar o zbatere-n zadar și de atâtea multe ori, rămasu-mi-ai tăcut? Tu mi-ai mai dat odată, tot un magnific dar, un înger de lumină, să-mi umple anii goi, și mi-ai lăsat pe drum un destin amar, că după-o vreme darul, l-ai luat CItește mai departe

”Sfinte soare” de Dorel Neamțu

Un-te duci tu, Sfinte Soare? Când a ta inimă doare. Eu n-am inimă să doară, Nici părinţi care să moară. Unde stai tu, noaptea-ntreagă? De nu-i chip ca să te vadă. Eu nu stau pentru-a apune, Încălzesc cealaltă lume. Ce mănânci tu, Sfinte Soare? De eşti grâu şi sfântă floare. Eu n-am hrană pamântească Ci una Dumnezeiască. Cine te-a născut pe tine? Cine-i Maica, cine, cine? Eu sunt timp şi sunt lumină Din creaţie divină. Cui te rogi tu, Sfinte Soare? De-a ta inimă nu moare?CItește mai departe

Pe o plajă anonimă – versuri de Alin Zamfir

De-ar fi să-ti dăruiesc acum o floare Aș vrea s-o fac pe plajă, undeva la mare, Şi–as vrea să te privesc ȋn faƫă Şi să-ti sărut timid ȋntreaga viaƫă. Şi dacă crezi că asta ar fi destul, Te-avertizez că e doar ȋnceputul. De-aș putea să ȋƫi aduc acum o floare, Te-aș săruta petală cu petală, ȋn soare. Şi pentru că nu m-ai avertizat Ce vrajă mi-ai făcut când ne-am plimbat, Te-aș pedepsi cu dragostea supremă Să ne iubim o viată, pe o plajă anonimă. [slideshow_deploy id=’13837′]

De ziua mamei – versuri de Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare Ca sa pot sa-nvat macar, De pe carte, o urare, Si nu sunt destul de mare Ca sa-ti dau un dar. Dar iti dau o sarutare, Ici, pe obrajor, Si pe mana asta care Ma-ngrijeste-n fiecare Zi de zi, cu-atata dor! Zile lungi si voie buna Iti doresc eu mult Si ma rog de flori sa-ti spuna Sa ma ierti mamica buna, Ca nu stiu mai mult! [slideshow_deploy id=’27028′]

Cu ochii închiși – versuri de Cezar C. Viziniuck

Ies in lume și închid ochii Să nu văd lumea La fel și ea să nu mă vadă Cu ochii închiși E mai ușor să pășești Pe străzile pline de gropi Așa nu vezi nici lumina Nici întunericul Nici leii să te sperie Nici pisicile să te ademenească Să le atingi Bărbații și femeile Sunt doar personaje de teatru Nu poți fi ispitit Cu ochii închiși Doar caști gura Așa poți înghiți totul Fără să te afecteze Adulmecând aerul Iau urma sfârșitului de drum [slideshow_deploy id=’24093′]

Ce bine că eşti – versuri de Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând. Ce CItește mai departe

Ea a rămas frumoasă – versuri de Dorin Cozan

Ea a rămas frumoasă, întoarsă puțin către mine, și-a întrebat, din baie, cu lumina aprinsă: „tu ai văzut cum se învârte prin oraș o limuzină roșie din care un tip arunca cu flori albe?” Încă nu lepădase rochia (o vedeam în oglindă); se căznea cu un cercel de argint în formă de fluture și umbra ei flutura argintie pe zid. Pe zid, alți fluturi de plastic, în linie dreaptă, semn clar al trecerii ei pe acolo. S-a întors brusc către mine și a stins lumina, înainte să spun: “Eu eram CItește mai departe

Preacuvintele Tale – versuri de Ştefan Petrea

Cu lacrimi mici tristețea ta venise, Așez altar sub maluri de icoană Doar crucea de pe bust îmi este rană În degetele trei ce mi-au fost scrise. Te iert de păsări prinse-n marea goană Morminte șed în liniște, deschise Alaiuri vin canicular în vise Și tot fierbinte zeama e în cană. În inimă de litere fecunde Acelora robiți de preacuvinte Deschid portița Raiului, să intre Căci veacuri poartă ca pe-atât secunde. Cu adevăruri ochii ți-s legați, Luminile-n vecie sunt argați. [slideshow_deploy id=’36591′]

Dreptul la întrebare – VERSURI de Adrian Păunescu

Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intimă Şi este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dacă vin la mine Toate statuile călări, E dreptul meu la îndoială Şi de a pune întrebări. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Deşi l-a folosit de-ajuns, Cred în puterea întrebării Chiar dacă nu-i găsesc răspuns. Ea mi-e religie în viaţă, Cu ea termin, cu ea încep, Eu , simplu cetăţean al lumii, Măcar atât mai am: întreb. Cu pumnii strânşi în faţa morţii La fel copiii mi-i cultiv, Ca CItește mai departe

Domnița – versuri de Flesner Petru Iulian

Stihurile dăruite nu sunt de prin cărţi furate Ci din suflet răsărite căci de tine-s inspirate… Nu-s vorbe meşteşugite cu pricepere şi har Ci din patimă născute şi ţi le ofer în dar Nu ca să-mi măsori talentul sau să-mi critici aspru rima Ci să afli că-s bolnav şi doar tu-mi porţi bolii vina – Vină… fără nici o vină căci lăsat de Dumnezeu E frumosul să aprindă patima în jurul său… Şi ce vină poţi să ai dacă eşti aşa frumoasă Iar eu atât de naiv încât să îţi CItește mai departe

Si-nainte, si-napoi… versuri de Flesner Petru Iulian

Zâmbind discret şi cu mult har – Cu glasul miere şi venin, Tu mă saluţi protocolar De câte ori ne întâlnim. Cu nonşalanţa unei viespi Te joci cu inima-mi bolnavă – Şi nu mai ştii cum să mă-nţepi – Să-ţi spun mai des că…îmi eşti dragă. Apoi te faci că-ţi pare rău Şi mă dezmierzi şi mă alinţi – Îmi zici că-s fraier, dragul-tău, Iar eu te cred şi-mi ies din minţi. Tăciuni aprinşi par ochii tăi Când „mă priveşti printe uluci” – Atât de calzi şi-atât de răi Sunt,CItește mai departe

Misivă dedicat unui poet plecat dincolo de tara – versuri de Vicu Cojocaru

A secat fântâna maicăi, Nici salcâmii nu mai râd De când graniţa ne curge Prin grădina celui hâd, Talpa iar ni-i rece-n toamnă Şi ne-mbrânceşte fără minte, Străini bocanci ne calcă-n datini Pe la stăpâni fără cuvinte Şi orbi sunt orbii care râd Prin gări albastre de pământ, Mă rog de fraţi să-mi fie fraţi În poezii de grâu, Şi lifte reci făr’ de cuvânt Să lase în rugină, Că maica… nu-i trecută-n protocol Şi n-are nicio vină. [slideshow_deploy id=’27028′]

Doar Tăcere – Versuri de Ştefan Petrea

În sobă lemn miroase a pădure pun flacără acolo, iarna-i dinte ce sfâșie al nostru trai fierbinte precum copacul ce e sub secure. Prin aerul prăjit la focuri sfinte șoptiri de drag în perne să-ți procure prin clipele curgânde-n împrejur e o taină fără straie de cuvinte. Și sub sărut pe buze stă o rugă iar în pășirea visului, diformă, îți compuneam din lumea ast’ o fugă. Că vremea vârsta dragostei transformă Amor ne va pleca, la alții slugă, lăsând doar o tăcere-n noi, enormă… [slideshow_deploy id=’13835′]

Hora Unirii – versuri de Vasile Alecsandri

Hai sa dam mâna cu mâna Cei cu inima româna, Sa-nvârtim hora fratiei Pe pamântul României! Iarba rea din holde piara! Piara dusmania-n tara! Între noi sa nu mai fie Decât flori si omenie! Mai muntene, mai vecine, Vina sa te prinzi cu mine Si la viata cu unire, Si la moarte cu-nfratire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi si la durere. Unde-s doi, puterea creste Si dusmanul nu sporeste! Amândoi suntem de-o mama, De-o faptura si de-o seama, Ca doi brazi într-o tulpina, Ca doi ochi într-o lumina. Amândoi CItește mai departe

Vineri – versuri de Zavalic Antonia-Luiza

Azi Mi-a rămas gândul că inima ta este în loc cald Unde norii se adună-n liniște Pot umple lumea cu zăpadă și alte lucruri care scad în timp Când mor se duc în alte locuri unde anotimpurile se sting Pe întuneric Nimeni nu poate trasa granița dintre iubire și singurătate Într-un fel fiecare drum în care pășim este Căptușit Pe dinlăuntru ca o fiară sublimă Cu aripi și solzi, cu viață și moarte Așa suntem de vii Întru bunătatea frământărilor [slideshow_deploy id=’13837′]

Iarna pe uliță – Versuri de George Coșbuc

A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum. Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii, De pe coasta vin tipand Si se-mping si sar razand; Prin zapada fac matanii; Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii; Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cand norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada,CItește mai departe

SPOVEDANIE, PE MALUL DREPT – VERSURI DE GHEORGHE PÂRLEA

Mă iartă, frate, de mai poţi, Că nu te-am apărat de hoţi! Mă iartă, frate, şi fii blând! – Ţi-o cer spăşit şi suspinând! Că fraţii tăi din nou sunt laşi La Bucureşti, ca şi la Iaşi – S-ascund nevrednic după fuste, Clamând că eroismele-s vetuste… * Te ştiu întruna zbuciumat, Drag frate, peste Prut uitat… Te-aud săptămânal „la est de vest” Rostind cuvinte de protest… Te ştiu mereu visând în van Că va mai face Neamul un Divan. Te ştiu cu sârg pornit la drum, Să ne uneşti într-un CItește mai departe

Anotimp – versuri de Emil Botta

Nici viori, nici fluiere, nici ploaia prin plete sa-ti suiere ; in tacuta noapte adanca glasul tau nu se aude, nu inca … Din himericele bolti se anina armele noptii, stelele-n ruina; pana la noi inca n-a patruns al codrului clopot ascuns. Cerestile drumuri, toate-s doar aburi si fumuri … Plimba-te, pala, prin aurora, frunte a lucrurilor, luna mea, prora ! Dar vor veni ! O, ce siguri, oaspetii in vestminte de friguri ! Dar vor veni ! O lumina subtire, si naiuri si harfe si lire ! [slideshow_deploy CItește mai departe

RUGĂ pentru toamnele mele – versuri de Gheorghe Pârlea

MOTTO: Roadele creştine au şi ele toamnele lor. Rupe-mi lanţurile, Doamne, Lasă-mă să ies din mine Şi mai dă-mi vreo două toamne, Să-mi coc roadele creştine! Inimii găseşte-mi cheie, Că mi-i dăltuită-n piatră Şi-i închisă-n ea o zmeie Ce o ţine ferecată! Şi odată ce-i deschisă, Unge-mi-o cu sfânta-Ţi tină, Dă-i speranţa cea promisă, Umple-o, Doamne, de Lumină! Dar Te tog să ai răbdare, Dă-mi Lumina cu încetul, Că-ntunericul mi-i mare Şi-ndărătnicit procletul! Şi lungeşte-Ţi mila, Doamne, După cât de-ncet mi-i pasul, Rabdă-mă vreo două toamne,CItește mai departe

Veșminte verzi pălesc de’acum pe ramuri – versuri de Gheorghe Deniştean

Vesminte verzi palesc de’acum pe ramuri, Frunze ruginii apleaca’n jos privirea, Si vantul adie mai des printre geamuri, Parca vrea toamna sa’si anunte sosirea. Trandafirii mai stau catarati pe garduri Cu boboci grabiti ce vor sa infloreasca, Petalele se pierd la schimb de anotimpuri Nutrind insa sperante,la anul sa renasca. Sub geam in gradina mai simt mireasma lor Si greierii in cor mai canta printre flori, Refrenul iubirii nascut din soapte de amor, Pe strune de vioara obosita,de niste amatori. Soarele spre asfintit mai tare se grabeste Gonit parca CItește mai departe

Copii eram noi amândoi- Versuri de Mihai Eminescu

Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam şi înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Şi el citea pe Robinson, Mi-l povestea şi mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărţi de joc şi mai spuneam Şi eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Şi l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des şi mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împreşurată.CItește mai departe

Noaptea de iulie- Versuri de Alexandru Macedonski

A-nceput din nou sa-mi fie dor de dulce fericire… Vad ca-mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc, Si mi-e sete de placere, si mi-e sete de iubire, Insa umbrele visate nu se poate sa le-apuc. Numai aurul, el singur, imi lipseste-n asta lume, Numai el, dar fara dinsul sunt un biet neputincios… Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi sa ia povara unui trai saracacios ? Pica plins al tineretei pe un sin ce nu palpita, Ai avut sa-l cumperi, e al tau CItește mai departe

Iubire – versuri de Lucian Blaga

Iubesti – când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti – când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti – când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti – când întreaga făptură,CItește mai departe

Veac de tăcere- Versuri de Adrian Păunescu

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”dacă” Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”nu” Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă. Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”însă” Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”hai” Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai. De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plânsă. Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”pleacă”CItește mai departe

Dreptul la întrebare- Versuri de Adrian Păunescu

Intrebare- versuri de Radu Gyr

Adanca-i noaptea, orele profunde… Gemand, spre raftul cartilor ma-ndrum si-ntreb în soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plangand, intreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Imi umplu cupa-n vin sa ma scufunde, intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum ma prabusesc în jilt, infrant, din zid o umbra alba se desface… Ma-ntorc spre ea cu sange în cuvant si-n ochii lui Iisus e numai pace. Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

Antiprimavara- Versuri de Adrian Păunescu

Ce dacă vine primăvara Atâta iarnă e în noi Că martie se poate duce Cu toţi cocorii înapoi. În noi e loc numai de iarnă Vom îngheţa sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheaţă Ca un stingher spre alt stingher. Şi vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Şi cuibul li-i stricat la streşini Şi lîngă mine nu eşti tu. Primăvară, care-ai fost, Nu veni, n-ai nici un rost Poţi să pleci, sîntem reci, Iarnă ni-i pe veci. Schimbări mai grave decît moartea Au fost şi sunt şi CItește mai departe

Dă-mi mâna, s-o sărut!

Când din iubire-am apărut Şi-n lume am pornit pe brânci, De mână Tu m-ai prins atunci Şi mersul, zbor mi s-a părut. Dă-mi mâna, s-o sărut! * Când zările mai largi le-am vrut, Privind orbit spre necuprins, Uşor de mână Tu m-ai prins Şi ochii nu m-au mai durut. Dă-mi mâna, s-o sărut! *Când inima pereche mi-a cerut Şi-n noapte căutam lumină, M-ai prins atunci uşor de mână Şi inimă pereche Te-am avut. Dă-mi mâna, s-o sărut! Când din iubire-am apărut, Când zările mai largi le-am vrut, Când inima-mi pereche CItește mai departe

De ziua ta, femeie

Când te-ai născut, în prag de primăvară, Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate, Un trup armonios precum o lăcrămioară Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate. Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate, Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu Când trebuie să stai prin ape-nvolburate. Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate, În sufletul cât cerul şi-atâta de curat Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate. Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e mai CItește mai departe

O lume… – Versuri de Daniel Aurelian Rădulescu

Creaţie sau evoluţie în timp Obişnuit o denumim, “o lume”… E-un simplu obicei de-a da un nume; Cum vara-i pururi, tot acelaşi anotimp. Cât de perpetuu credem în peren Şi nu distingem fondul, superficiali! Luăm tot, convinşi că suntem imortali… Trăim iluzia de veşnic, parte din refren. De ne-am admite-o purure inconsecvenţă Ştiind că-ntr-o secundă milioane mor, Am renunţa la dreptul unic d-autor… Ne-am fi schimbat ideea despre existenţă. De-am şti că lumea-i alta-n fiecare zi De la microb, ferigă, fluture, varan -Scheletele din morţi, ce-s cât o ţară, într-un CItește mai departe

E SOARE ! – versuri de Elena Moisei

Iată o rază jucăușă, Ce străpunge norii-n două, O scânteie din cenușă, Vine cu lumină nouă… Prin rouă ! Norii cenușii apasă, Orizontu-n depărtare, Lichefiați într-o grimasă, Se topesc în lunga zare… E soare ! Crengi cu pletele lăsate, Răsfirate în culoare, Zboară-n vântul care bate, Fluturi… la scară mai mare… Doar floare ! Solfegiaza pe alei, Triluri lungi de păsărele, În arpegiu printre tei, Un vibrato-n rămurele… Voci grele ! Curat, cerul clipocește Luminos în strălucire, Pleoapele și le mijește, Răspândind doar fericire… E bine !

O, -nțelepciune ai aripi de ceară! – Versuri de Mihai Eminescu

Ce mâni subţiri s-apucă de perdele Şi într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Luceşte luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiaţi de vânt – Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O, înţelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot fără să ne dai nimic, Puţin te-nalţi şi oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Şi totuşi eu în ceruri te CItește mai departe

Miraj de iarna – Versuri de A.E. Baconsky

Aicea totul seamana cu tine Sau poate eu asemanari iti caut; Flori de ninsoare mari, diamantine, Suavi mesteceni-melodii de flaut. Brazii inalti si coplesiti de nea Par crini enormi acoperiti de floare- Cu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o planta suitoare. In sarpele de fum ce suie lin Faptura ta subtire se mladie, Vantul de nord in fulgii care vin Te spulbera, te-adoarme si te-nvie. Ceturi tarzii – flori de ninsoare, flori Tresar si se-nfioara omeneste, Si parca insasi noaptea uneori Cu ochii tai de-aproape ma priveste. O,CItește mai departe

Ţara – Versuri de Vasile Alecsandri

Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine, O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoara-a nălucirilor, Gradina mea frumoasă! Ş-avântul tinereţelor Ce-n sânu-mi se trezeşte, Prin lumile poeţilor Zburând mă râtâceste. Şi-n farmecul avântului Tot ce sub ochi răsare În poalele pământului Mai drăgălaş îmi pare; Întinderea câmpiilor În zări mai lin se perde. Mai dulce-i rodul viilor, Verdeaţa e mai verde. Mai nalte sunt inălţimile, Mai cald e mândrul soare, Mai limpezi limpezimile De râuri şi izvoare. Iar fetele cu florile CItește mai departe

Rugăciune din Valea Jiului – versuri de Simion Felix Marțian

O lacrimă prelinsă pe obraz Se-ngroapă-n masca neagră, de cărbune, Și hohotitu-n pumni, plâns de necaz, Încet, încet, devine rugăciune: Părinte al oricărei îndurări, Tu ne cunoști, cum le cunoști pe toate, Și știi că am venit din patru zări, Aici, acum un veac și jumătate. Ne-a-mbrățișat acest ținut muntos Pe care l-am cuprins cu sârguința, Și-n care am adus, ca un prinos, Nădejdea și iubirea și credința. Munții ni s-au supus sub pumnul greu Și n-am cerut dcât ce se cuvine, Știind că rodul trudei e, mereu, O binecuvântare CItește mai departe

Leagăn pentru toată copilăria – Versuri de Adrian Păunescu

Pune-ţi, copile, capul pe pernă, Te-asteaptă vise, prunc adormit, În vise viaţa este eternă, Cu ceruri blânde şi fără sfârşit. Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă, Nici nu e bine tu să le şti, Lumea-ngenunche la a ta tâmplă, Şi, lângă tine suflet, cor de copii. Astăzi, copile, eu îţi dau pâine, Tu pâinea asta o muşti firesc, Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine, Eu, legănându-te, îmbătrânesc. Trupul tau fraged ca un mesteacăn Să se îndoaie galeş în somn, Ca să creşti mare, plâng şi te leagan, Copile CItește mai departe

Cu mâine zilele-ţi adaogi… -Versuri de Mihai Eminescu

Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte CItește mai departe

Din Viata- versuri de Virgil Carianopol

Mi-a bătut în poartă Fericirea Şi intrând în curte m-a strigat. Eram dus alături cu iubirea. A-nchis poarta iute şi-a plecat. Mi-a bătut de-asemeni Bucuria. A intrat, a stat sub pomii goi. N-a văzut pe nimeni să-i vorbească Şi-a plecat grăbită înapoi. Într-o seară, luminând pe stradă, Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus Tot aşa, eram plecat aproape, Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus. Mi-a bătut în poartă şi Necazul. Eram dus departe. Liniştit, S-a întins pe ţolul de la uşă Şi m-a aşteptat până-am venit. CItește mai departe

Colind

În prag de sfinte sărbători, Colindul sufletului meu v-ajungă, Când stelele încep să plângă Cu-a gândurilor dalbe flori! Să vă încânte clopoţeii Urărilor mele celeste, Iar datinile de poveste Vă mângâie cu căluşeii! Să luminaţi fereastra bine Ca moşul să nu rătăcească, Iar pacea dulce-apostolească Durerile să vă aline! În dansul măştilor bogate Vă prindeţi toţi, cu mic cu mare, Că la aşa o sărbătoare Nu este lipsă de bucate! Primiţi colind dospit, cu gust de pâine Si semănând cu cozonacul înfoiat Ce visele copilăriei ni CItește mai departe

Rugăciune pentru 1 Decembrie

Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va, sa-ntorci privirea Ta catre Carpati. Prea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem în vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, rabdare si iertare si noroc. Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pîine din import, cînd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul în el e-aproape mort. Ne-am despartit în triburi si în secte, în cluburi, în partide si în gasti, iubirile directe sunt suspecte. Doresti succes?CItește mai departe

De dragoste- versuri de Ana Blandiana

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar Când somnul bont la care-s condamnată Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar; Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa Cum ţii să nu se verse un potir Şi pune-ţi gura peste gura mea: Inspiră ţipătul care-l expir, Să nu se-audă hohotul de plâns Ce-şi hotărăşte trupul meu contur; Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă Valul de spaimă care creşte-n jur Şi duce totul, şi în urma lui Rămâne doar moloz şi ghilimele, Şi se chircesc bolnave şi se sting Şi soarele şi celelalte stele…

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre- versuri de Adrian Paunescu

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre Ca două fragede fierbinţi statui Să fim întîia clasica pereche A omenirii noi ce încă nu-i. Să ne iubim cît ne întreabă valul Ce e cu noi, ce sîntem şi ce vrem Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul Ceva-ntre rugăciune şi blestem. Ca un barbar ce ţine o tanagră Aşa sîntem pe-acest nisip noi doi Şi stelele ce cad în Marea Neagră Ridică valul sîngelui din noi. Să ne iubim hipnotizaţi de lună Cutreieraţi de-al vaselor tangaj Şi să ne viscolească împreună Ninsorile CItește mai departe

Romanta de Toamna- poezie de Vasile Alecsandri

De-aş fi-n a tinereţii floare, Când toate zilele sunt bune, Pe când din inima cu soare În veci lumina nu apune, Multe-aş avea în taină-a-ţi spune Ca să devii tu gânditoare. De-aş fi ce-am fost pe lume-odată, Privind în faţă viitorul, Când mă-ndrăgeam de orice fată Ce-mi părea soră cu amorul, Aş deştepta în tine dorul Cu-a mea cântare înfocată. Dar nu-s în floarea tinereţii, Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice! Mergi dar, copilă,-n calea vieţii Întâmpinând zâmbiri amice. Eu te-oi privi oftând, ferice, Răpit de farmecul frumuseţii. Şi însă de-ai CItește mai departe

Poruncile paradoxale- poezie de Kent M. Keith

Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti. Iubeşte-i, oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse. Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Caută succesul, oricum. Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine. Fă binele, oricum. Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Fii onest şi sincer, oricum. Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte. Gândeşte în stil mare, oricum. Oamenii îi CItește mai departe

Următoarea știre »