Dor și vers
Slidul de poezie / ”AVRAM IANCU – TESTAMENT”, o poezie de Dorel Neamțu
Marcarea celor 195 de ani de la nașterea marelui patriot român Avram Iancu este motivul pentru a vă prezenta o nouă creație literară semnată de Dorel Neamțu. Este vorba despre poezia ”Avram Iancu – Testament”, pe care autorul o dedică Crăișorului munților și tuturor patrioților români din toate timpurile. Nu-i notar pe lumea asta, Să-mi întabuleze zestrea. Cea de inimă şi suflet Şi de zbucium şi de cuget. Cea de lacrimi şi de cântec, De durere şi descântec. Nu-i notar pe astă lume Să-ntabuleze al meu nume. Pe unCItește mai departe
Rugăciune – versuri de Nicu Haloiu
Rugăciune Cine ești tu acesta, de-mi dărui fericire, cine ești tu de-mi dărui, de leagăn cântec blând, de-mi împlinești de-acum acel vis de iubire punându-i iar făptura, în drumul meu mergând? Și cum să-ți mulțumesc, pentru acest dar, când în întreaga-mi viață, am pierdut atât, că totu-mi părea doar o zbatere-n zadar și de atâtea multe ori, rămasu-mi-ai tăcut? Tu mi-ai mai dat odată, tot un magnific dar, un înger de lumină, să-mi umple anii goi, și mi-ai lăsat pe drum un destin amar, că după-o vreme darul, l-ai luatCItește mai departe
”Sfinte soare” de Dorel Neamțu
Un-te duci tu, Sfinte Soare? Când a ta inimă doare. Eu n-am inimă să doară, Nici părinţi care să moară. Unde stai tu, noaptea-ntreagă? De nu-i chip ca să te vadă. Eu nu stau pentru-a apune, Încălzesc cealaltă lume. Ce mănânci tu, Sfinte Soare? De eşti grâu şi sfântă floare. Eu n-am hrană pamântească Ci una Dumnezeiască. Cine te-a născut pe tine? Cine-i Maica, cine, cine? Eu sunt timp şi sunt lumină Din creaţie divină. Cui te rogi tu, Sfinte Soare? De-a ta inimă nu moare?CItește mai departe
Ce bine că eşti – versuri de Nichita Stănescu
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând. CeCItește mai departe
Ea a rămas frumoasă – versuri de Dorin Cozan
Ea a rămas frumoasă, întoarsă puțin către mine, și-a întrebat, din baie, cu lumina aprinsă: „tu ai văzut cum se învârte prin oraș o limuzină roșie din care un tip arunca cu flori albe?” Încă nu lepădase rochia (o vedeam în oglindă); se căznea cu un cercel de argint în formă de fluture și umbra ei flutura argintie pe zid. Pe zid, alți fluturi de plastic, în linie dreaptă, semn clar al trecerii ei pe acolo. S-a întors brusc către mine și a stins lumina, înainte să spun: “Eu eramCItește mai departe
Dreptul la întrebare – VERSURI de Adrian Păunescu
Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intimă Şi este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dacă vin la mine Toate statuile călări, E dreptul meu la îndoială Şi de a pune întrebări. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Deşi l-a folosit de-ajuns, Cred în puterea întrebării Chiar dacă nu-i găsesc răspuns. Ea mi-e religie în viaţă, Cu ea termin, cu ea încep, Eu , simplu cetăţean al lumii, Măcar atât mai am: întreb. Cu pumnii strânşi în faţa morţii La fel copiii mi-i cultiv, CaCItește mai departe
Domnița – versuri de Flesner Petru Iulian
Stihurile dăruite nu sunt de prin cărţi furate Ci din suflet răsărite căci de tine-s inspirate… Nu-s vorbe meşteşugite cu pricepere şi har Ci din patimă născute şi ţi le ofer în dar Nu ca să-mi măsori talentul sau să-mi critici aspru rima Ci să afli că-s bolnav şi doar tu-mi porţi bolii vina – Vină… fără nici o vină căci lăsat de Dumnezeu E frumosul să aprindă patima în jurul său… Şi ce vină poţi să ai dacă eşti aşa frumoasă Iar eu atât de naiv încât să îţiCItește mai departe
Si-nainte, si-napoi… versuri de Flesner Petru Iulian
Zâmbind discret şi cu mult har – Cu glasul miere şi venin, Tu mă saluţi protocolar De câte ori ne întâlnim. Cu nonşalanţa unei viespi Te joci cu inima-mi bolnavă – Şi nu mai ştii cum să mă-nţepi – Să-ţi spun mai des că…îmi eşti dragă. Apoi te faci că-ţi pare rău Şi mă dezmierzi şi mă alinţi – Îmi zici că-s fraier, dragul-tău, Iar eu te cred şi-mi ies din minţi. Tăciuni aprinşi par ochii tăi Când „mă priveşti printe uluci” – Atât de calzi şi-atât de răi Sunt,CItește mai departe
Hora Unirii – versuri de Vasile Alecsandri
Hai sa dam mâna cu mâna Cei cu inima româna, Sa-nvârtim hora fratiei Pe pamântul României! Iarba rea din holde piara! Piara dusmania-n tara! Între noi sa nu mai fie Decât flori si omenie! Mai muntene, mai vecine, Vina sa te prinzi cu mine Si la viata cu unire, Si la moarte cu-nfratire! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi si la durere. Unde-s doi, puterea creste Si dusmanul nu sporeste! Amândoi suntem de-o mama, De-o faptura si de-o seama, Ca doi brazi într-o tulpina, Ca doi ochi într-o lumina. AmândoiCItește mai departe
Iarna pe uliță – Versuri de George Coșbuc
A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum. Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii, De pe coasta vin tipand Si se-mping si sar razand; Prin zapada fac matanii; Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii; Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cand norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada,CItește mai departe
SPOVEDANIE, PE MALUL DREPT – VERSURI DE GHEORGHE PÂRLEA
Mă iartă, frate, de mai poţi, Că nu te-am apărat de hoţi! Mă iartă, frate, şi fii blând! – Ţi-o cer spăşit şi suspinând! Că fraţii tăi din nou sunt laşi La Bucureşti, ca şi la Iaşi – S-ascund nevrednic după fuste, Clamând că eroismele-s vetuste… * Te ştiu întruna zbuciumat, Drag frate, peste Prut uitat… Te-aud săptămânal „la est de vest” Rostind cuvinte de protest… Te ştiu mereu visând în van Că va mai face Neamul un Divan. Te ştiu cu sârg pornit la drum, Să ne uneşti într-unCItește mai departe
Anotimp – versuri de Emil Botta
Nici viori, nici fluiere, nici ploaia prin plete sa-ti suiere ; in tacuta noapte adanca glasul tau nu se aude, nu inca … Din himericele bolti se anina armele noptii, stelele-n ruina; pana la noi inca n-a patruns al codrului clopot ascuns. Cerestile drumuri, toate-s doar aburi si fumuri … Plimba-te, pala, prin aurora, frunte a lucrurilor, luna mea, prora ! Dar vor veni ! O, ce siguri, oaspetii in vestminte de friguri ! Dar vor veni ! O lumina subtire, si naiuri si harfe si lire ! [slideshow_deployCItește mai departe
RUGĂ pentru toamnele mele – versuri de Gheorghe Pârlea
MOTTO: Roadele creştine au şi ele toamnele lor. Rupe-mi lanţurile, Doamne, Lasă-mă să ies din mine Şi mai dă-mi vreo două toamne, Să-mi coc roadele creştine! Inimii găseşte-mi cheie, Că mi-i dăltuită-n piatră Şi-i închisă-n ea o zmeie Ce o ţine ferecată! Şi odată ce-i deschisă, Unge-mi-o cu sfânta-Ţi tină, Dă-i speranţa cea promisă, Umple-o, Doamne, de Lumină! Dar Te tog să ai răbdare, Dă-mi Lumina cu încetul, Că-ntunericul mi-i mare Şi-ndărătnicit procletul! Şi lungeşte-Ţi mila, Doamne, După cât de-ncet mi-i pasul, Rabdă-mă vreo două toamne,CItește mai departe
Veșminte verzi pălesc de’acum pe ramuri – versuri de Gheorghe Deniştean
Vesminte verzi palesc de’acum pe ramuri, Frunze ruginii apleaca’n jos privirea, Si vantul adie mai des printre geamuri, Parca vrea toamna sa’si anunte sosirea. Trandafirii mai stau catarati pe garduri Cu boboci grabiti ce vor sa infloreasca, Petalele se pierd la schimb de anotimpuri Nutrind insa sperante,la anul sa renasca. Sub geam in gradina mai simt mireasma lor Si greierii in cor mai canta printre flori, Refrenul iubirii nascut din soapte de amor, Pe strune de vioara obosita,de niste amatori. Soarele spre asfintit mai tare se grabeste Gonit parcaCItește mai departe
Copii eram noi amândoi- Versuri de Mihai Eminescu
Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam şi înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Şi el citea pe Robinson, Mi-l povestea şi mie; Eu zideam Turnul-Vavilon Din cărţi de joc şi mai spuneam Şi eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Şi l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des şi mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împreşurată.CItește mai departe
Noaptea de iulie- Versuri de Alexandru Macedonski
A-nceput din nou sa-mi fie dor de dulce fericire… Vad ca-mi trece tineretea, vad ca anii mi se duc, Si mi-e sete de placere, si mi-e sete de iubire, Insa umbrele visate nu se poate sa le-apuc. Numai aurul, el singur, imi lipseste-n asta lume, Numai el, dar fara dinsul sunt un biet neputincios… Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi sa ia povara unui trai saracacios ? Pica plins al tineretei pe un sin ce nu palpita, Ai avut sa-l cumperi, e al tauCItește mai departe
Iubire – versuri de Lucian Blaga
Iubesti – când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori si de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubesti – când suavă icoana ce-ti faci în durere prin veac o tii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubesti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânti să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii. Iubesti – când simtiri se desteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-asteaptă nu moartea, ci altă poveste. Iubesti – când întreaga făptură,CItește mai departe
Veac de tăcere- Versuri de Adrian Păunescu
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”dacă” Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”nu” Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă. Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”însă” Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”hai” Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai. De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plânsă. Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul ”pleacă”CItește mai departe
Dreptul la întrebare- Versuri de Adrian Păunescu
Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intimă Şi este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dacă vin la mine Toate statuile călări, E dreptul meu la îndoială Şi de a pune întrebări. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Deşi l-a folosit de-ajuns, Cred în puterea întrebării Chiar dacă nu-i găsesc răspuns. Ea mi-e religie în viaţă, Cu ea termin, cu ea încep, Eu , simplu cetăţean al lumii, Măcar atât mai am: întreb. Cu pumnii strânşi în faţa morţii La fel copiii mi-i cultiv, CaCItește mai departe
Antiprimavara- Versuri de Adrian Păunescu
Ce dacă vine primăvara Atâta iarnă e în noi Că martie se poate duce Cu toţi cocorii înapoi. În noi e loc numai de iarnă Vom îngheţa sub ultim ger Orbecăind pe copci de gheaţă Ca un stingher spre alt stingher. Şi vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu Şi cuibul li-i stricat la streşini Şi lîngă mine nu eşti tu. Primăvară, care-ai fost, Nu veni, n-ai nici un rost Poţi să pleci, sîntem reci, Iarnă ni-i pe veci. Schimbări mai grave decît moartea Au fost şi sunt şiCItește mai departe
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut Şi-n lume am pornit pe brânci, De mână Tu m-ai prins atunci Şi mersul, zbor mi s-a părut. Dă-mi mâna, s-o sărut! * Când zările mai largi le-am vrut, Privind orbit spre necuprins, Uşor de mână Tu m-ai prins Şi ochii nu m-au mai durut. Dă-mi mâna, s-o sărut! *Când inima pereche mi-a cerut Şi-n noapte căutam lumină, M-ai prins atunci uşor de mână Şi inimă pereche Te-am avut. Dă-mi mâna, s-o sărut! Când din iubire-am apărut, Când zările mai largi le-am vrut, Când inima-mi perecheCItește mai departe
De ziua ta, femeie
Când te-ai născut, în prag de primăvară, Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate, Un trup armonios precum o lăcrămioară Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate. Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate, Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu Când trebuie să stai prin ape-nvolburate. Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate, În sufletul cât cerul şi-atâta de curat Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate. Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e maiCItește mai departe
O lume… – Versuri de Daniel Aurelian Rădulescu
Creaţie sau evoluţie în timp Obişnuit o denumim, “o lume”… E-un simplu obicei de-a da un nume; Cum vara-i pururi, tot acelaşi anotimp. Cât de perpetuu credem în peren Şi nu distingem fondul, superficiali! Luăm tot, convinşi că suntem imortali… Trăim iluzia de veşnic, parte din refren. De ne-am admite-o purure inconsecvenţă Ştiind că-ntr-o secundă milioane mor, Am renunţa la dreptul unic d-autor… Ne-am fi schimbat ideea despre existenţă. De-am şti că lumea-i alta-n fiecare zi De la microb, ferigă, fluture, varan -Scheletele din morţi, ce-s cât o ţară, într-unCItește mai departe
O, -nțelepciune ai aripi de ceară! – Versuri de Mihai Eminescu
Ce mâni subţiri s-apucă de perdele Şi într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Luceşte luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiaţi de vânt – Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O, înţelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot fără să ne dai nimic, Puţin te-nalţi şi oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Şi totuşi eu în ceruri teCItește mai departe
Miraj de iarna – Versuri de A.E. Baconsky
Aicea totul seamana cu tine Sau poate eu asemanari iti caut; Flori de ninsoare mari, diamantine, Suavi mesteceni-melodii de flaut. Brazii inalti si coplesiti de nea Par crini enormi acoperiti de floare- Cu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o planta suitoare. In sarpele de fum ce suie lin Faptura ta subtire se mladie, Vantul de nord in fulgii care vin Te spulbera, te-adoarme si te-nvie. Ceturi tarzii – flori de ninsoare, flori Tresar si se-nfioara omeneste, Si parca insasi noaptea uneori Cu ochii tai de-aproape ma priveste. O,CItește mai departe
Ţara – Versuri de Vasile Alecsandri
Din umbra deasă-a norului Întins pe ţări străine Cu aripele dorului Voios revin la tine, O! cuib al fericirilor, O! ţară luminoasă, Comoara-a nălucirilor, Gradina mea frumoasă! Ş-avântul tinereţelor Ce-n sânu-mi se trezeşte, Prin lumile poeţilor Zburând mă râtâceste. Şi-n farmecul avântului Tot ce sub ochi răsare În poalele pământului Mai drăgălaş îmi pare; Întinderea câmpiilor În zări mai lin se perde. Mai dulce-i rodul viilor, Verdeaţa e mai verde. Mai nalte sunt inălţimile, Mai cald e mândrul soare, Mai limpezi limpezimile De râuri şi izvoare. Iar fetele cu florileCItește mai departe
Rugăciune din Valea Jiului – versuri de Simion Felix Marțian
O lacrimă prelinsă pe obraz Se-ngroapă-n masca neagră, de cărbune, Și hohotitu-n pumni, plâns de necaz, Încet, încet, devine rugăciune: Părinte al oricărei îndurări, Tu ne cunoști, cum le cunoști pe toate, Și știi că am venit din patru zări, Aici, acum un veac și jumătate. Ne-a-mbrățișat acest ținut muntos Pe care l-am cuprins cu sârguința, Și-n care am adus, ca un prinos, Nădejdea și iubirea și credința. Munții ni s-au supus sub pumnul greu Și n-am cerut dcât ce se cuvine, Știind că rodul trudei e, mereu, O binecuvântareCItește mai departe
Leagăn pentru toată copilăria – Versuri de Adrian Păunescu
Pune-ţi, copile, capul pe pernă, Te-asteaptă vise, prunc adormit, În vise viaţa este eternă, Cu ceruri blânde şi fără sfârşit. Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă, Nici nu e bine tu să le şti, Lumea-ngenunche la a ta tâmplă, Şi, lângă tine suflet, cor de copii. Astăzi, copile, eu îţi dau pâine, Tu pâinea asta o muşti firesc, Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine, Eu, legănându-te, îmbătrânesc. Trupul tau fraged ca un mesteacăn Să se îndoaie galeş în somn, Ca să creşti mare, plâng şi te leagan, CopileCItește mai departe
Cu mâine zilele-ţi adaogi… -Versuri de Mihai Eminescu
Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. Naintea nopţii noastre umblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un vistiernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârteCItește mai departe
Din Viata- versuri de Virgil Carianopol
Mi-a bătut în poartă Fericirea Şi intrând în curte m-a strigat. Eram dus alături cu iubirea. A-nchis poarta iute şi-a plecat. Mi-a bătut de-asemeni Bucuria. A intrat, a stat sub pomii goi. N-a văzut pe nimeni să-i vorbească Şi-a plecat grăbită înapoi. Într-o seară, luminând pe stradă, Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus Tot aşa, eram plecat aproape, Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus. Mi-a bătut în poartă şi Necazul. Eram dus departe. Liniştit, S-a întins pe ţolul de la uşă Şi m-a aşteptat până-am venit. CItește mai departe
Colind
În prag de sfinte sărbători, Colindul sufletului meu v-ajungă, Când stelele încep să plângă Cu-a gândurilor dalbe flori! Să vă încânte clopoţeii Urărilor mele celeste, Iar datinile de poveste Vă mângâie cu căluşeii! Să luminaţi fereastra bine Ca moşul să nu rătăcească, Iar pacea dulce-apostolească Durerile să vă aline! În dansul măştilor bogate Vă prindeţi toţi, cu mic cu mare, Că la aşa o sărbătoare Nu este lipsă de bucate! Primiţi colind dospit, cu gust de pâine Si semănând cu cozonacul înfoiat Ce visele copilăriei niCItește mai departe
Rugăciune pentru 1 Decembrie
Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va, sa-ntorci privirea Ta catre Carpati. Prea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem în vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, rabdare si iertare si noroc. Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pîine din import, cînd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul în el e-aproape mort. Ne-am despartit în triburi si în secte, în cluburi, în partide si în gasti, iubirile directe sunt suspecte. Doresti succes?CItește mai departe
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre- versuri de Adrian Paunescu
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre Ca două fragede fierbinţi statui Să fim întîia clasica pereche A omenirii noi ce încă nu-i. Să ne iubim cît ne întreabă valul Ce e cu noi, ce sîntem şi ce vrem Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul Ceva-ntre rugăciune şi blestem. Ca un barbar ce ţine o tanagră Aşa sîntem pe-acest nisip noi doi Şi stelele ce cad în Marea Neagră Ridică valul sîngelui din noi. Să ne iubim hipnotizaţi de lună Cutreieraţi de-al vaselor tangaj Şi să ne viscolească împreună NinsorileCItește mai departe
Romanta de Toamna- poezie de Vasile Alecsandri
De-aş fi-n a tinereţii floare, Când toate zilele sunt bune, Pe când din inima cu soare În veci lumina nu apune, Multe-aş avea în taină-a-ţi spune Ca să devii tu gânditoare. De-aş fi ce-am fost pe lume-odată, Privind în faţă viitorul, Când mă-ndrăgeam de orice fată Ce-mi părea soră cu amorul, Aş deştepta în tine dorul Cu-a mea cântare înfocată. Dar nu-s în floarea tinereţii, Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice! Mergi dar, copilă,-n calea vieţii Întâmpinând zâmbiri amice. Eu te-oi privi oftând, ferice, Răpit de farmecul frumuseţii. Şi însă de-aiCItește mai departe
Poruncile paradoxale- poezie de Kent M. Keith
Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti. Iubeşte-i, oricum. Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse. Fii bun, oricum. Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi. Caută succesul, oricum. Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine. Fă binele, oricum. Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil. Fii onest şi sincer, oricum. Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte. Gândeşte în stil mare, oricum. Oamenii îiCItește mai departe
O poezie si o icoana – la pomenirea Sfintei Parascheva
RUGACIUNE de Maica Teodosia (Zorica Latcu) din volumul “Icoane pentru paraclis” Paraschiva Cuvioasa Care-ai plans si-ai privegheat, Si cu inima miloasa, Pe cei ce goi ai imbracat, Da-ne mila Ta si noua Inimile sa ne moi- Si cu-a lacrimilor roua Sa ne-mpodobesti pe noi, Cadem Cuvioasa, La mostele Tale, Tu ne izbaveste De cumplita jale. Tu, care-ai fost smerita, Mai mult decat sfintii toti, Iar acuma esti slavita, De mireni si de preoti, Da-ne noua umilinta, Scara catre inaltimi, Intareste-ne credinta, Apara-ne-ca pierim ! Cadem Cuvioasa, La mostele Tale,CItește mai departe
Ce scoala-nalta-i batranetea !
Ce scoala-nalta-i batranetea ! E cea din urma facultate. In ea inveti nu cum se-aduna ci cum se lasa-n urma toate. Talent, putere, frumusete tot ce te-mpodobea odata se scutura ca trandafirii muscati de bruma si de zloata. Zaresti adesea in oglinda un chip strain, si ti se pare ca totul e un joc de umbre si de oglinzi diformatoare. Si, totusi, daca fata-i stramba iar pasii-mpleticiti si grei, tu porti in piept o asteptare, un freamat lin de porumbei. Caci daca treci prin scoala toamneiCItește mai departe
COPIL FRUMOS! (Versuri de Carmen Pricop)
Copil frumos, te-as tine-ascuns In locul unde n-au patruns Nici rautatea, nici mania, In locul unde e stapana bucuria. Si ti-as pastra destelenita Gradina vietii, si-nflorita, Ca un suras sa fie fiecare floare, Pe chipul tau sa rada lumina de la soare. Si ti-as asterne dragoste in cale, Din suflet as lasa sa scuture petale, Ca sa nu simti nici pietre ascutite si nici spini, Sa nu te ratacesti prin maracini. Vise inalte ti-as pazi in palma, Iar zborurilor tale le-as tine vremea calma, Si timpul l-as supune si l-asCItește mai departe
Portret de lume- poezie de Daniel-Dumitru Darie
Minciuna azi e rege, stă la masă, Toţi oamenii în jurul ei roiesc, Mulţi uită să mai meargă pe acasă, Iar alţii cred că doar aşa-i firesc. Despre cei sfinţi vorbesc cei cu păcate, În faţa celor mulţi să pară sfinţi, Voindu-şi lor să-şi poată da dreptate Că sunt părinţi pentru ai lor părinţi. Sunt judecaţi cei ce-şi cunosc greşeala Lăsaţi în pace sunt cei vinovaţi, Şi chiar când e absurdă socoteala, La întrebări chiar şi cei morţi sunt luaţi. Ne luminează cei ce văd lumina Doar dacă-n nori eCItește mai departe
A cui e vina? ( Versuri de C. A. Rosetti )
Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta. Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite, Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da; Toate sunt uitate, toate sunt pierdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. Când vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita! Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine; Vremea şterge toate, nu e vina ta. Când te-aveamCItește mai departe