Dor și vers

Vers de toamnă / O poezie de Mirela Cocheci

Pășește-ncet, într-un decor Desprins ca dintr-o poezie, Septembrie, șovăitor, În haină lungă, ruginie. În păr își prinde diademe Din struguri adunați din vii, La brâu, curea de crizanteme, Pantofi din frunze ruginii. Apoi se-aşterne peste zare, Împodobind cu mare sârg Livezi și câmpuri și ogoare, Și podgorii cu rodu-n pârg. Privirilor cu ochii-n cer La stoluri de cocori ce pleacă, Le pune lacrimi și mister Și-n vers de toamnă le îmbracă.

Rândunică, rândunea / O poezie de Dorel Neamțu

Rândunică, rândunea Spune-mi când e ziua ta ? Să-ți duc flori de busuioc Să le porți, zburând, în cioc Ca să-ți fie cu noroc Rândunică, rândunea Ce cauți la streașina mea? – Eu îmi fac cuibul aici Pentru puii mei cei mici Să-i cresc vulturi și voinici. Barză mare, barză mică Cuibul tău tot se ridică Aripile-ți stau întinse Peste visele aprinse Niciodată necuprinse Inimă, pasăre rară Ce cuib ți-ai făcut aseară? – Îmi fac cuib de sărutări Și-l zidesc cu-mbrățișări Să se vadă peste zări Inimă, cu glas de CItește mai departe

Când se lasă seara / O poezie de Dorel Neamțu

Când se lasă seara Peste umbra ta Se ridică marea Se înalță-o stea Și pe valul serii Aprind sărutări Să se audă glasul Sfânt de îmbrățișări Peste noi tot zboară Lin o rândunea Și din cer coboară Chipul tău de stea Când se aprinde focul În obrajii tăi Curge lava caldă Din verzi ochii mei Din seninul dulce Prins între cântări Ne privește Luna Chiar din depărtări Mâna ta se culcă Lângă prima stea Nopțile ne-ascultă Pe rând inima Și în taina nopții Tu te faci izvor Peste clipă sorții CItește mai departe

Ne îmbolnăvim de vară / O poezie de Camelia Florescu

În dimineți tăcute, grațioasă, Sub ochiul ierbii răsărind timid, Se-anunță vara calm, politicoasă Ca-nrt-o poveste cu final lucid Și vântul arde-obrajii spre amiază Și colbul tace parcă răscolit Nici ram, nici vietate nu cutează Să spargă ora-n caldul asfințit În palme ninge-ardezie spre seară Cu toată spaima-n dezmierdări urcând Mă amăgește plânsul de vioară Ca-ntr-o poveste dezbrăcată-n crâng Să strig nu știu, să mă ucidă clipa Încremenită-n zare dinadins E vara asta, parcă, precum gripa: Îmbolnăvește tot ce a atins. Poezie publicată în volumul ”Nu-o o fată ca oricare”, Ed.CItește mai departe

Universul iubirii / O poezie de Mirela Cocheci

Am luat din munți un strop de-nțelepciune Și mi-am făcut un scut, să mă feresc De gurile cu urmă de tăciune Și să-mi continui visul, îndrăznesc. Am luat din soare-o rază de lumină Și-ncet-încet, am transformat-o vis, Un vis ce poartă-aievea pe retină Infernul transformat în paradis. Am luat din bolta nopții o steluță Să mi-o așez pe creștet îndrăznesc, Să-mi fac din dânsa o bisericuță În care să mă rog și să iubesc. Am luat din cer un strop curat de viață Și mi-am zidit în CItește mai departe

Noroc bun ! / O poezie de Mirela Cocheci

În mină stelele apun, Doar ochii voștri luminează, Iar muntele vă priveghează Și vă urează: Noroc bun! Cu braț cu nume de surghiun Și gând ce tare vă apasă, Visând la pâinea de pe masă, Vă salutați cu „Noroc bun”! Omagiu astăzi vă aduc Și la picioare-n plecăciune Coboară cerul în cărbune, Să vă ureze: Noroc bun!

Remember ”Ziua Minerului” / O poezie de Ioan Alexandru Tătar

Sub Pământ e o altă lume, Cărbunele lucește ca un diamant MINERI -e sfântul lor nume, cu curaj coboară mereu în neant De milenii și-o veșnicie există mina Și sacrificiul lor, demn, minieresc Ei lasă în urmă si rezidesc lumina, acolo unde, uneori, se și jertfesc… Că e Vulcan, Paroseni ori Livezeni, Dâlja, Petrila, Lonea sau Uricani, destinul lor e ofrandă la Lupeni, stropit cu lacrimi si sânge peste ani… Când minerul coboară în adâncuri, sărutând cu privirea tot ce îi este drag, sufletul îi rămâne de CItește mai departe

VALE, VALE… / O poezie de Mirela Cocheci

Vale, Vale și iar Vale, Unde-s timpurile tale? Unde-s doinele cântate? Jiu-n lung când te străbate? Unde-n codrii doinitori? Unde-s miile de flori? Unde-i glasul muntelui? Zumzetul pământului? Fără glas, fără cântare, Fără pâine, fără sare, Fără aurul din munte, Fără laurii din frunte… Vale, Vale și iar Vale…. Unde-s timpurile tale?

Așa târziu ! Așa devreme ! / O poezie de Dorel Neamțu

Acum mă-ndrept spre Ziua bună Cu pași răzleți, cu pași pe Lună Și dintr-un cuib un pui tot geme Așa târziu ! Așa devreme ! În brațe port a tale visuri Privesc la cer, privesc abisuri Și singur parcă-s în pustiu Așa devreme ! Așa târziu ! Te-aștept și azi lângă izvor Cu vise dulci să te înfășor Pe orice timp, pe orice vreme Așa târziu ! Așa devreme ! Și timpul ți-l hrănesc cu ochii Cuibar de berze sunt azi plopii Mereu gust glasu-ți auriu Așa CItește mai departe

Când alunii… / O poezie de Dorel Neamțu

Când ALUNII de pe dealuri Vor da rodul lor de-un an Voi aprinde valuri, valuri Ca în brațe să te am Și în vuietul pădurii Printre frunze de măslin Ne-om ascunde printre murii Sărutându-ne senin De va trece-o căprioară Printr-un foșnet de stejar V-om privi-o surioară Cu-a izvorului hotar Pe piciorul tău din iarbă Ce se lasă peste lac Clipele iar se dezmiardă Glasurile noastre tac Și pe cer ele străluce Ca doi zei nemuritori Sărutările ne-apuce Pe-nserate, până în zori Și în lacul de visare Să sădim al nostru CItește mai departe

Mi-e dor / O poezie de Dorel Neamțu

Mi-e dor de umbra ta de aseară Cu un parfum de floare rară Când clipe tainice din noapte Se sărutau cu-a noastre șoapte Eram în brațele iubirii Purtam cunună ca și mirii Piciorul tău cărări tot face Și inima deloc nu tace Tu-atingi iară cu fruntea cerul Și lângă noi vine îngerul S-așterne clipa cea de taină Și numai tu ești cea mai faină Cu brațele înfipte-n Lună Cântăm frumos doar împreună Când te așezi pe-un fir de iarbă Tu ești regină ca o nalbă Pe lângă noi trec grăbiți CItește mai departe

Metamorfoza / O poezie de Anca Ciolca

Obscur miraj, cu marginile ude din care nu revin nicicând de tot cu ce să-și desfrunzesc opacitatea când nici să-mi caut viața nu mai pot ? Cum să-ți absorb din curcubeie nude lichidul unei stele spre abis când umbra cabaretului din lună mă spulberă spre șoapta unui vis ? Din transcendența cărui val de ceară îmi ceri să-ți mai recit floarea de măr când nu mai ești decât o mostră rece și pescărușii-ți bântuie prin păr ? Și de voi curge mai spontan ca roua să mă desfaci de crisalida CItește mai departe

Îmi place verdele / O poezie de Mirela Cocheci

Îmi place verdele. Mi-amintește de pădurile prin care mă plimba tata când eram copilă, de susurul izvorului unde tăia mama o bucată de pâine făcută de ea și o țâră de slană cu ceapă, iar eu alegam ca o zvârlugă printre ferigi cât mine de mari. Îmi place verdele. Mi-amintește de brazii de Crăciun pe care-i aducea tata de pe crestele munților și a căror miros ținea până după Bobotează. Ce frumos era Crăciunul, avea miros de cozonac și de bomboane. Mi-amintesc că mama se trezea cu noaptea în cap CItește mai departe

Analiză / O poezie de Anca Ciolca

În catacombele mele lava clocotește. mă agăț disperată, cu gheare de leoaică, de scorburile prin care mi se furișează dorințe absurde și plăceri nefaste. Iubirea absolută e prizonieră în lanțuri. Îmi sunt alveolele pline, picur din mine, mă sorb și mă dezmierd. Agonic, întoarsă dintr-o lungă hibernare, îmi savurez feminitatea din pocale de argint.

DE CE NU-MI VII, LUCEAFĂR? / O poezie de Mirela Cocheci

IN MEMORIAM, MIHAI EMINESCU Tu Luceafăr, te coboară De treci codrii de aramă, Floare-albastră de cu seară De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece Și cu gene ostenite, Vreme vine, vreme trece Peste stele răsărite. În al umbrei întuneric Te aștept….de ce nu-mi vii? Să visăm un vis feeric… Valuri….vânturi…mii și mii…

Concertul fluturilor / O poezie de Mirela Cocheci

Luminoasă și curată, mă-nfășoară ca-ntr-un văl A iubirii dulce boare și mă-ndeamnă să îmi spăl Tâmplele de negre gânduri, să mă curăț, să mă iert, Din boboci de primăvară să-i fac inimii concert. Din lumini, din flori, din stele, din curat și din etern Din zvâcnire ce renaște în al inimilor stern, Un concert cu mii de fluturi ce prin piepturi fâlfâind Ne înalță către nouri, ne coboară-ncet, plutind. Fluturi mov, fluturi albaștri, fluturi roșii, fluturi albi Fâlfâind cu-aripi întinse, printre pufi de nouri dalbi, Ne ridică, ne CItește mai departe

Învăț / O poezie de Dorel Neamțu

Învăț numele florilor De dragul culorilor Ochilor tăi Plâng pe plânsul vântului De a lungul pământului Cu flori de scântei Mă opresc la mărgini de ape Ca să se adape IUBIREA noastră Din valuri de noapte Împletesc albastre Gingașe șoapte Bat in toaca Inimii Să înflorească crini La asfințit Pe cerul de seară Al lor miros pară Un răsărit Și-n brațele visării Să ne lăsăm uitării Până atunci Când plouă seninul Cu a lui dulce vinul Pe a noaste lunci Când vom deschide ochii Vor flutura toți plopii Un roi CItește mai departe

Un parfum / O poezie de Dorel Neamțu

Un parfum de ochi albaștri Și un șir prelung de unde Parcă-i astru între aștri Un luceafăr de ne-unde Pașii ei se tot adună Brațele-i se pierd în zare Fruntea parcă-i o cunună Împletită doar de soare Și-n poiana de săruturi Ea tot smulge un fior Curge Luna printre fluturi Parcă-i nuntă, nu e zbor Din a florilor comoară Se așterne un izvor Când o port de subsioară Chipu-i se preface-n dor Nu știu ce răsare-n noapte Nu știu când se culcă norii Nu știu când adorm in șoapte Gândul CItește mai departe

Intimitate / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

apropie-te solicit să spun ceva azi solicit să discut cu EUL meu curajos vreau să citesc mereu în suflet un poet de ieri de azi de mâine aievea într-o stea vreau să-l văd bucuros şeful EU mi-a spus că acum pot la masa prieteniei să devin atu

Te-am visat / O poezie de Dorel Neamțu

Te-am visat când pe cer mai era o singură stea Mister, fără margini, ca inima ta Lucind, licărind ca un veșnic gând De acolo, de sus, mă privea tremurând O simțeam că mă vede numai pe mine Poate știa, că doar eu te visez pe tine Și, deodată, am închis ochii, să-mi caut inima Ce se oprise din zbucium și cânta, cânta Cu plânsul ei agale, mergea în necunoscut Când am întrebat-o, unde se duce, să-mi răspundă n-a vrut Lucind, licărind ca un veșnic gând Steaua aceea a coborât pe CItește mai departe

Parfumul dimineții / O poezie de Mirela Cocheci

Doamne cât era de bine Când parfumul dimineții Avea gust de pâine caldă Și aromele dulceții. Și hăinuțele de școală Primenite din ajun Aveau izul romaniței Și aromă de săpun. Sărutându-ne pe frunte Ne-nsoțeai cu-a ta privire La fereastra din odaie Aburită de iubire. Și cu mămăligă caldă Așezată pe-o măsuță Cu trei scaune-nvechite Ne-așteptai la geam măicuță. Și atunci când ne-ai dat aripi Să zburăm spre infinit Ne-ai vegheat să nu ne pierdem În neantul rătăcit. Ne spuneai adesea: Mamă, Nu faceți la nimeni rău, Că-i păcat și e CItește mai departe

Rugăciune / O poezie de Mirela Cocheci

Tată din cer Astăzi îți cer Cu umilință Îngăduință, De înc-o zi Spre-a mă căii, Spre-a mă ierta, Spre-a mă spală De ne-nchinare, De întinare, De nesimțire, De neiubire, De răutate, De nedreptate, Tată din cer Și Vistier Al bunătății Și al dreptății, Pune-mi în fire Duh de iubire, Inimă dreaptă Și înțeleaptă, Mă mântuiește, Mă miluiește, Mă-nvrednicește, Mă-mpărtășește Cu trup și sânge Să pot a plânge Spre-a mă căii, Spre-a mă-ntării, Și spre-a vedea Lumina Ta, Tată ceresc, Îți mulțumesc!

Un poem / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

singură sunt pe JUPITER O perdea de stele albe, roşii, albastre mari şi licurici Mă privesc fluturii îmi pun aripi diafan să pot zbura Hei, voi azalee, begonii, gloxinii ştiu voi mă auziţi vreau să intru în hora voastră Singură sunt pe planetă guguu …uhi …ptihi …pitiu …pitiu …ptiu vârst vârst printre frunze nu e deloc rău un stol de păsări hrănite cu o fărâmă din gîndul meu devin poemul scris pe o filă de carte nu e neinteresant

Coboară vântul… / O poezie de Dorel Neamțu

Coboară vântul rece, din ramuri de măslin Cu dorul tău de mugur, ca dintr-un colț divin Din păru-ți plin de vise și stele ce ard, foc Mă aprind din a lor raze și ard ca un noroc Iar vântul tot adună, ce-i flacără și jar Și focul se înalță ca slujba din ALTAR Se duce pân-la Îngeri, la Soare și la zei Împrumutând IUBIREA, ca zborul alb de miei Și-n liniștea ce curge ca vinul în pahar TU pari a fi o nimfă la al meu hotar Din CItește mai departe

Fesul de negură / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

în salonul de oaspeţi privesc din fotoliul verde râurile de omăt ce curg din rochia Cârjei unde soarele se joacă-n voie iar Mândra zâmbeşte hergheliilor albe ale norilor în goană zurlie hoaţă ceaţa îşi înfige gharele în ziua mea de naştere un cuc mă cheamă să ascult concertul păsăresc salut în semn de bunvenit când buchete roz-mov de bujori de munte ca un covor zburător aştern depărtările înaintea mea

Icoana unui suflet / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

doruri vise răstoarnă-le Doamne toate în grădina sufletului meu vreau să dezgheţ gheara nedreptăţii cu căldura justeţii când tristeţi amare mă devoră îmi caut muzele când vreau să scriu şi nu pot rând pe rând muzele-mi strig dacă nu vin cu-n suspin cuvinte-mi înviu în zori fără inspiraţie poemul merită să se nască mort

Te-am iubit ! / O poezie de Dorel Neamțu

Te-am iubit – iubindu-te Te-am visat – visându-te Te-am pictat – pictându-te Te-am cântat – cântându-te Te-am strigat – strigându-te Te-am găsit – găsindu-te Te-am furat – furându -te Te-am vorbit – vorbindu-te Te-am sărutat – sărutandu-te Te-am lăcrimat- lăcrimându-te Te-am îmbrățișat – îmbrățișându-te Te-am plâns – plângându-te Te-am uitat – uitându-te Te-am pierdut – pierzându-te Te-am iertat – iertându-te Te-am șoptit – șoptindu-te Te-am iubit – iubindu-te Te-am uitat – iubindu-te Te-am pierdut – iubindu-te Te-am iertat – iubindu-te Te-am pictat – iubindu- te Te-am visat – iubindu-te CItește mai departe

Conversație / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

iar telefonul un glas melodios e-n eter un trandafir catifelat şopteşte vorbe… contesei albinuţa la ureche cerceluşul pus greu cât un picur de ploaie cade rănind petala unui bujor inima grădinii mele soarele ieşit la promenadă zburdă iar pe aleea cu crăiţe trage cu ochiul salută un mândru piţigoi ce cochetează cu domniţa rândunică o bătrână mierlă-mbie la meditare-visare dă tonul unui musafir în curtea mea abia poposit cine e intrusul ? aud vioara bunvenit străine ! îmbrăcat în frac negru cri-cri anunţă e timpul să înceapă CItește mai departe

Stare de veghe / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

luna adoarme focul din sobă nu mai scrie pe perete numai tabloul veghează somnul dulce oftează pădurea din tablou se aud vorbe doar mesteacănul are ora de povestit e pregătit să-mi mângâie părul cu o frunză poate să străpungă întunericul cine mai e treaz să mă inchidă-n metaforă

Destăinuire / O poezie de Dorel Neamțu

Eu m-am născut după ce s-a născut un dor Ca o floare de vișin, din albină și nor Și-am așteptat să se lumineze de vară Să nu fiu niciodată doar ziuă ori doar seară Vedeam prin vânt păsări cântând din frunză Și-n largile oceane, apa era tunsă Doi muguri cruzi de ceară, dădeau luminii sens Arzând in lumânarea, ce plânge ca un vers Din bradul care ține pământul tot mai verde Răsar lacrimi de umbre, ce urma li se pierde Cu pasul meu prea mic, ce nu l-am făcut încă CItește mai departe

Un nou născut / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

îmi convine îmi zâmbeşte în fiecare zi mă salvează sensibil mă dezmiardă întreb cine mă aşteaptă copiii mei rânduri la nemurire condamnate

”De ziua ta” / O poezie de Dorel Neamțu

De ziua ta, Cea din steaua nemuririi Ți-am scris pe toate florile Pe toate sărutările Cu umbra IUBIRII, Numele FERICIRII ! Ți-am adus culorile Ca pe sărbătorile Să-ți pună cunună Pe fruntea de lună Și Luna să-ți cânte ”MULTI ANI ÎNAINTE !” Râul să îți curgă Lacrimi să se scurgă Peste ANII TĂI Cântec și văpăi Dintre rămurele Să-ți răsară stele Izvoare să-ți cânte Obrajii să-ți zvânte Pasul fie-ți des Ce nume, ALES ! Lumea s-o cuprinzi Ochii tăi oglinzi Și-n zbor de cocor Să fii numai DOR Inima ta-i CItește mai departe

Bine te-am găsit munte / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

în zori m-am desprins de profan înconjurată de un brâu gros ating crugul aici doar aici vântul sărutând capete de brazi imită şoapta unui râu montan pana mea s-a topit într-un fluieraş de munte preţ de o clipă trec deasupra lumii constat că MÂNDRA are proiecţie astrală într-un nor raze îndrăzneţe se joacă pe chipul de poet în voie sora geamănă cu MÂNDRA simt cum îmi picură stropi de gândire să mă pot strecura-n coerenţa neputincioasă a cuvintelor ce mă inundă ultima bătaie CItește mai departe

Numai tu răsai ! / O poezie de Dorel Neamțu

Numai TU răsai Înaintea Soarelui Ochii tăi sunt răi Lumina sărutului Numai TU te-aprinzi Înaintea stelelor Cerul să-l cuprinzi Cu mirajul șoaptelor Numai TU lucești Înaintea Lunii Arunci când iubești Se aprind tăciunii Numai TU mai zbori Înaintea gândului Șir alb de cocori Cununa pământului Numai TU te culci Înaintea viselor Dându-le porunci Clipelor, ursitelor Floare de scumpină Ce-nflorești în mai TU ești o regină Iar EU un alai Numai TU ești ziua Și noaptea-un cânt Iarna îmi ești neaua Și al vieții vânt.

Umbra întunericului / O poezie de Dorel Neamțu

Umbra întunericului De pe fruntea vântului Face valuri apelor Și zâmbește clipelor Din puterea darului Din slăvirea cerului Tu trimiți altarului Cântecul sărutului Pașii tăi sunt ploile Ochii tăi , culorile Zâmbetul tău , curcubeu Aprinde sufletul meu Și din zbor de vis înalt Eu, un mal TU, celălalt Între noi curge o stea Poate este dragostea Malul tău e mai senin Malul meu e un destin Mâna TA un pod de flori Eu ard flacără, fiori Și din roua ce ne-a nins Parcă –CItește mai departe

Un răsărit de soare / O poezie de Dorel Neamțu

Un răsărit de soare Nu e decât un fulg Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Clipelor ce curg Un murmur de izvor Nu e decât un plâns Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Unui dor aprins Un fulger de zâmbet Nu e decât suspin Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Unui destin Un dulce sărutat Nu e decât o rană Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Unui oftat O floare de crin Nu e decât o stea Ce lasă lumină Lumină divină CItește mai departe

În altarul dimineții / O poezie de Dorel Neamțu

În altarul dimineții Aprind două lumânări Ard și ziua, ard și noaptea, Parcă-s două sărutări Și în clopotul de vise Sfântul sunet rar, divin Bate la inimi închise De prea mult și prea puțin Dor de ape curgătoare De cărări și de poteci Dar deodată devin Soare Nu-s mai pietre, nu-s mai reci Un fior ca din oglindă Și-o săgeată de amor A trecut să ne aprindă Sufletul de acest dor Fulgi de nea brăzdează cerul Norii s-au îndrăgostit Nu mai strălucește gerul Inima TA s-a CItește mai departe

Mâine / O poezie de Dorel Neamțu

Mâine, am să cobor în taină Din primul meu vers Ca să ajung, apoi , Cu al meu mers Până acolo unde nimic nu s-a șters Sau poate totul s-a șters Și am să intru în Biserica Sfântă și albă Zidită în mine, doar pentru tine Ca să ne sărutăm Sau, poate, să nu ne sărutăm Tu vei fi înăuntru Sau poate nu vei fi înăuntru Poate te-ai dus, până la apus Să zâmbești la Soarele Care ne desparte, Sau, poate, nu ne desparte De toate lumile acestea Atât de CItește mai departe

Vine primăvara / O poezie de Cecilia Gabriela Feier

Prinţesă primăvară îţi dăruiesc o rochiţă din brînduşe, guleraş din lăcrămioare, o coroniţă din viorele, pantofiori din ghiocei, ca sfioasă să păşeşti pe un covor din narcise spre al tău mărţişor prinţişor, ce vine cu un alai de flori, culori. Adio babă iarnă, nu te mai plac, nu te mai vreau în ograda mea.

Răsară umbrele… / O poezie de Dorel Neamțu

Răsară umbrelele Peste rotundele Clipe de foc Ducă-se gândurile Și amintirile Fără noroc Coboare stelele Lângă misterele Ochilor tăi Curgă luminile Spre neștiutele Zări de văpăi Cânte izvoarele Apună Soarele La răsărit Zboare porumbeii Retragă-se zeii De la iubit Rămâi doar cu mine In clipe divine Un rug să fim Lângă catedrale În vieți astrale Să ne iubim .