Dor și vers
Coboară vântul… / O poezie de Dorel Neamțu
Coboară vântul rece, din ramuri de măslin Cu dorul tău de mugur, ca dintr-un colț divin Din păru-ți plin de vise și stele ce ard, foc Mă aprind din a lor raze și ard ca un noroc Iar vântul tot adună, ce-i flacără și jar Și focul se înalță ca slujba din ALTAR Se duce pân-la Îngeri, la Soare și la zei Împrumutând IUBIREA, ca zborul alb de miei Și-n liniștea ce curge ca vinul în pahar TU pari a fi o nimfă la al meu hotar DinCItește mai departe
Te-am iubit ! / O poezie de Dorel Neamțu
Te-am iubit – iubindu-te Te-am visat – visându-te Te-am pictat – pictându-te Te-am cântat – cântându-te Te-am strigat – strigându-te Te-am găsit – găsindu-te Te-am furat – furându -te Te-am vorbit – vorbindu-te Te-am sărutat – sărutandu-te Te-am lăcrimat- lăcrimându-te Te-am îmbrățișat – îmbrățișându-te Te-am plâns – plângându-te Te-am uitat – uitându-te Te-am pierdut – pierzându-te Te-am iertat – iertându-te Te-am șoptit – șoptindu-te Te-am iubit – iubindu-te Te-am uitat – iubindu-te Te-am pierdut – iubindu-te Te-am iertat – iubindu-te Te-am pictat – iubindu- te Te-am visat – iubindu-teCItește mai departe
Conversație / O poezie de Cecilia Gabriela Feier
iar telefonul un glas melodios e-n eter un trandafir catifelat şopteşte vorbe… contesei albinuţa la ureche cerceluşul pus greu cât un picur de ploaie cade rănind petala unui bujor inima grădinii mele soarele ieşit la promenadă zburdă iar pe aleea cu crăiţe trage cu ochiul salută un mândru piţigoi ce cochetează cu domniţa rândunică o bătrână mierlă-mbie la meditare-visare dă tonul unui musafir în curtea mea abia poposit cine e intrusul ? aud vioara bunvenit străine ! îmbrăcat în frac negru cri-cri anunţă e timpul să înceapăCItește mai departe
Destăinuire / O poezie de Dorel Neamțu
Eu m-am născut după ce s-a născut un dor Ca o floare de vișin, din albină și nor Și-am așteptat să se lumineze de vară Să nu fiu niciodată doar ziuă ori doar seară Vedeam prin vânt păsări cântând din frunză Și-n largile oceane, apa era tunsă Doi muguri cruzi de ceară, dădeau luminii sens Arzând in lumânarea, ce plânge ca un vers Din bradul care ține pământul tot mai verde Răsar lacrimi de umbre, ce urma li se pierde Cu pasul meu prea mic, ce nu l-am făcut încăCItește mai departe
”De ziua ta” / O poezie de Dorel Neamțu
De ziua ta, Cea din steaua nemuririi Ți-am scris pe toate florile Pe toate sărutările Cu umbra IUBIRII, Numele FERICIRII ! Ți-am adus culorile Ca pe sărbătorile Să-ți pună cunună Pe fruntea de lună Și Luna să-ți cânte ”MULTI ANI ÎNAINTE !” Râul să îți curgă Lacrimi să se scurgă Peste ANII TĂI Cântec și văpăi Dintre rămurele Să-ți răsară stele Izvoare să-ți cânte Obrajii să-ți zvânte Pasul fie-ți des Ce nume, ALES ! Lumea s-o cuprinzi Ochii tăi oglinzi Și-n zbor de cocor Să fii numai DOR Inima ta-iCItește mai departe
Bine te-am găsit munte / O poezie de Cecilia Gabriela Feier
în zori m-am desprins de profan înconjurată de un brâu gros ating crugul aici doar aici vântul sărutând capete de brazi imită şoapta unui râu montan pana mea s-a topit într-un fluieraş de munte preţ de o clipă trec deasupra lumii constat că MÂNDRA are proiecţie astrală într-un nor raze îndrăzneţe se joacă pe chipul de poet în voie sora geamănă cu MÂNDRA simt cum îmi picură stropi de gândire să mă pot strecura-n coerenţa neputincioasă a cuvintelor ce mă inundă ultima bătaieCItește mai departe
Umbra întunericului / O poezie de Dorel Neamțu
Umbra întunericului De pe fruntea vântului Face valuri apelor Și zâmbește clipelor Din puterea darului Din slăvirea cerului Tu trimiți altarului Cântecul sărutului Pașii tăi sunt ploile Ochii tăi , culorile Zâmbetul tău , curcubeu Aprinde sufletul meu Și din zbor de vis înalt Eu, un mal TU, celălalt Între noi curge o stea Poate este dragostea Malul tău e mai senin Malul meu e un destin Mâna TA un pod de flori Eu ard flacără, fiori Și din roua ce ne-a nins Parcă –CItește mai departe
Un răsărit de soare / O poezie de Dorel Neamțu
Un răsărit de soare Nu e decât un fulg Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Clipelor ce curg Un murmur de izvor Nu e decât un plâns Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Unui dor aprins Un fulger de zâmbet Nu e decât suspin Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Unui destin Un dulce sărutat Nu e decât o rană Ce lasă lumină Lumină divină Ce se închină Unui oftat O floare de crin Nu e decât o stea Ce lasă lumină Lumină divinăCItește mai departe
În altarul dimineții / O poezie de Dorel Neamțu
În altarul dimineții Aprind două lumânări Ard și ziua, ard și noaptea, Parcă-s două sărutări Și în clopotul de vise Sfântul sunet rar, divin Bate la inimi închise De prea mult și prea puțin Dor de ape curgătoare De cărări și de poteci Dar deodată devin Soare Nu-s mai pietre, nu-s mai reci Un fior ca din oglindă Și-o săgeată de amor A trecut să ne aprindă Sufletul de acest dor Fulgi de nea brăzdează cerul Norii s-au îndrăgostit Nu mai strălucește gerul Inima TA s-aCItește mai departe
Mâine / O poezie de Dorel Neamțu
Mâine, am să cobor în taină Din primul meu vers Ca să ajung, apoi , Cu al meu mers Până acolo unde nimic nu s-a șters Sau poate totul s-a șters Și am să intru în Biserica Sfântă și albă Zidită în mine, doar pentru tine Ca să ne sărutăm Sau, poate, să nu ne sărutăm Tu vei fi înăuntru Sau poate nu vei fi înăuntru Poate te-ai dus, până la apus Să zâmbești la Soarele Care ne desparte, Sau, poate, nu ne desparte De toate lumile acestea Atât deCItește mai departe
”Privesc printre lacrimi” / O poezie de Dorel Neamțu
Privesc printre lacrimi, la ai noștri părinți Ce au urcat la ceruri, albi ca niște sfinți Să împodobească acolo, sus, veșnicia Ca pe un POM de CRĂCIUN În SFÂNTUL AJUN. Sfântă le fie, în veci, cununia Curați ca niște pustnici, în grijă de noi Uitau și de foame, uitau și de nevoi Să ne vadă odată cum creștem frumoși. Și-n somnul cel dulce, ne sărutau sfioși Ne urcau în vise, peste-a lor puteri Nu plângeau de moarte și nici de dureri Muguri de viață și de gând curat. Ne țineauCItește mai departe
Sufletul tău / O poezie de Dorel Neamțu
SUFLETUL tău Un ocean în flăcări Că poți să înlături Și pe un zeu Inima ta Stea nemuritoare Cor de ursitoare În inima mea Pasul tău alb Zbor de rândunele Un râu printre stele Cântecul dalb Ochii tăi cruzi Flori mirositoare Lumină din Soare Cu ei auzi Privirea ta Un lung șir de cocori Îmbrățișări de nori Pe cer, Luna Zâmbetul tău Miros de busuioc O rază de noroc Un curcubeu Chemarea ta Potop de ploi rare Ce umplu cărare Până o sta Numele tău Culoare de iarnă Inimă deCItește mai departe
Nicicând / O poezie de Dorel Neamțu
Nicicând nu m-a nins cu atâta zestre Cu fulgi de foc, pictați pe la ferestre Dar unul avea chip de sărbătoare Purtând cu el o gingașă scrisoare Și când l-am prins în mâini, ca pe-o minune S-a și topit, scriindu-ți al TĂU nume Iar vântul cânta de tine și de dor Ca o orchestră albă, fără dirijor Și-o creangă de brad albă, cobora lin Era chiar mâna TA, inel și destin Iar Luna albă toți norii-i săruta Era dulcea-ti gură, era gura TA Și cerul alb, de vis, se totCItește mai departe
O minune ! Se naște Eminescu / O poezie de Dorel Neamțu
O minune ! Se naște Eminescu ! Mâine. Dumnezeul geniului îl va sorbi din popor, cum soarbe SOARELE un nour de aur , din MAREA de AMAR ! De ieri se zbate cerul și suspină Și crește vers în casa lui divină Iar STEAUA ce-l vestește pe pruncu-acesta teafăr Se va numi, de mâine, SFÂNTUL ÎNALT LUCEAFĂR. Vor bate miezul nopții, clopote de aramă Și vor veni păgânii să-i ceară și lui vamă S-or naște plopi și lacuri și nuferi fără soț Vor arde-împărății, dar tu să nu socoți. LaCItește mai departe
SPUNE-MI, SPUNE-MI / O poezie de Dorel Neamțu
Spune-mi unde e grădina De culegi, TU, noaptea flori Și se-aprinde chiar lumina Nesfârșitelor fiori Spune-mi care e izvorul De-l săruți noaptea în somn Să-mi umplu și eu ulciorul Veșnic al inimi-mi DOMN Spune-mi unde pui TU umbra Când pe cer doar Luna-i vie De se-apropie doar turma Stelelor, ce noaptea-nvie Spune-mi când aprinzi lumina Soarelui ce nu răsare Și-nflorești toată grădina Cu vise și cu uitare Spune-mi care-ți este mâna Ce-o întinzi spre răsărit De coboară chiar lumina Dorului neasfintit Spune-mi unde pui piciorul Când te urci în primăveriCItește mai departe
De s-ar umple lacurile / O poezie de Dorel Neamțu
De s-ar umple lacurile Pân-la mal cu stelele Aș săpa încă un lac Pentru tine, roșu mac Să-l umpli cu Steaua TA Să-i sfințești toată apa De n-ar curge râurile Le-aș umple cu gândurile Și cu toate lacrimile Ce- nfloresc iubirile Iară noi am fi izvor De iubire și de dor De n-ar bate clopotele În toate bisericile Aș scoate inima mea Să bată zilnic toaca Să se-o audă pân-la sfinți Și l-ai noștri dragi părinți De n-ar fi fântânile Pe la toate casele M-aș face o cumpănă Ca oCItește mai departe
Aștept trenul… / O poezie de Dorel Neamțu
Aștept trenul care vine Fără roți și fără șine Umbra dulce-a Soarelui Mireasa Altarului Din Grădina Raiului Bate vânt de floare-albastră TU ești cântec la fereastră Răsărit din prima neauă Poate ești un strop de rouă Ce mă ninge, ce mă plouă Curcubeu rotund de ceară Și mi-e frică să nu piară Ca și gustul gândului Mirosul sărutului De pe fruntea vântului Aștept trenul care pleacă Să mă ducă, să mă treacă Printre stropii norilor Gara așteptărilor Plânsul întâlnirilor TU ești fir de busuioc Strâns cu șoapte de mijloc ZâmbetulCItește mai departe
Icoana de Mamă / O poezie de Dorel Neamțu
ICOANĂ de MAMĂ MAMĂ de ICOANĂ Lumină- n lumină Viață divină MAMĂ, al TĂU nume O Sfântă minune Lacrimă de sânge Cântec ce se frânge ICOANĂ- n ocol Prea curat IDOL TU nu ești ce ești Ești cele cerești MAMĂ, TU ești zestre Ce-am avut și este O scânteie-n vânt Mi-ai aprins cuvânt Alăptată- ți fie Viața în vecie Cu a mea ființă Întru biruința Leagăn TU mi-ai fost Rugăciune, post Glas de DUMNEZEU Peste trupul meu Cărări mi-ai făcut Întru început MAMA mea de sânge Sufletul îmi plânge Mi-aiCItește mai departe
Cineva, adică tu / O poezie de Dorel Neamțu
CINEVA, adică TU Mi-a cerut o carte Care ne desparte De cele deșarte Carte n-am avut Dar am priceput Că e timp de DAR Copile, hoinar Și m-am dus în crâng Vreascuri iar să stâng Să fac dintr-un vis Hârtie de scris Și am rupt din mine Fără nici o milă Cea mai scumpă filă Filă de copilă Ba, de un umil Filă de copil Zestrea mea nu este Filă de poveste Ci, de plecăciune Pentru cine-mi cere Fagure de miere Astăzi, chiar nu știu De mai sunt copil DeCItește mai departe
Lampa visurilor tale / O poezie de Dorel Neamțu
Lampa visurilor tale Arde dulce ca un cânt Luminând Lacteea Cale Și pe mine când mă sting Tu s-o lași mereu aprinsă Unde îngerii cobor Raza ei va fi cuprinsă De al INIMII meu dor Și când vântul o va bate Să o stingă prin nămeți Împotriva lui vor bate Ale inimi-mi săgeți Și când roua se va stinge Dimineața-n răsărit Inima-mi se va aprinde Din al zilei asfințit TU să arzi mereu cu gândul În al nopților fiori Flacăra ne fie cântul Pentru suflete surori Lampa visurilor tale SeCItește mai departe
Petala de soare / O poezie de Dorel Neamțu
Petală de Soare Vântul de răcoare Culoare de noapte Răsărit de șoapte Frunză de Iubire Și de pomenire Crâng de păsări albe Îmbrățișări dalbe Unde-ți este somnul? Inima și DOMNUL ? Și pași-ți de iarbă Sufletului dezmiardă Cine te va ninge? Iarna, când nu ninge ! Unde duci ulciorul Să-l umpli cu DORUL? Ochii- tăi, Luceferi Stau aprinși și teferi Noaptea peste ape Curcubeu s-adape Trece adierea Gust dulce ca mierea Curge apa-n râuri Galbene pustiuri Îți trimit privirea Îți sărut uimirea Pururi dimineață VISURI pe-a ta față Și dinCItește mai departe
Vând culoarea vântului / O poezie de Dorel Neamțu
Vând culoarea vântului Pentru iarba murgului Și cerceii vinului În preajma Crăciunului Nu vând pașii mei aleși Și nici ochii tăi cei deși Nici sărutul dintr-un gând Nici obraji-ți lăcrimând Vând zăpadă dintr-un vis Înălțimi și un abis Și nori grei, mai grei ca soarta Și zăvorul dar și poarta Nu vând cântecul de ieri Nici roua din primăveri Dar mă vând pe MINE, ȚIE Pentru a noastră Împărăție Ca să-mi dai cu împrumut Zilnic câte un sărut Azi vând primul trandafir Din al părului TĂU fir Numai MIE, caCItește mai departe
Din palatul plin de visuri / O poezie de Dorel Neamțu
Din palatul plin de visuri De la margine de gând Răsar lacrimi din abisuri Ce- s purtate de un vânt Și pe prispa TA de zâmbet Colorată- n patru zări TU săruți cu al TĂU cântec Glasul dulcei depărtări Și la geamul de la Soare Lași doar umbra TA să treacă Că un murmur de izvoare Unde cerbii se adapă Și la geamul de la Lună Se aprind iar ochii- TĂI Cântă liniștea străbună Înfloresc iar ochii mei Și la geamul dinspre ziuă O ICOANĂ de arată E o umbrăCItește mai departe
Și frunza de vie învață să scrie / O poezie de Dorel Neamțu
Și frunza de vie Învață să scrie Cu boabe de struguri SFÂNT, numele TĂU Și râul ce curge Lacrima îți smulge Pasul ți-l oprește IUBIREA TA crește Fagure de cântec Cântec și descântec Tulnic peste gânduri Mireasă de vânturi Se lasă amurgul Parcă paște murgul TU te înalți din apă Curcubeu se adapă Se pleacă alunii Pe corzi de vioară Stelele coboară Printre ochii lumii Și izvoare scaldă Inima TA caldă Pururea aprinsă Flacără nestinsă Se înalță visul TU ești paradisul Luceferi de seară TE sărută iară Și TU eștiCItește mai departe
Oare cine?… / O poezie de Dorel Neamțu
Oare cine te va ,,doarme” Când am să visez cu vântul Am să plâng la cerbi in coarne Și am să aprind pământul Oare cine te va ,, plânge” Sălcile când dorm in ape Vița viei ce se frânge Curcubeie să adape Oare cine te ,,lumină” Noaptea când se naște cântul Apa lumii e puțină Pentru visul tău cel SFÂNTUL Oare cine te ,, răsare” Peste margine de raze Când șoptesc din zare-n zare Singuraticele oaze Oare cine te ,, apune” Calendar născut din semne Piatră ce arde tăciune CânteculCItește mai departe
Unde ești, toamnă ? / O poezie de Dorel Neamțu
Tu ești toamna albastră A visurilor mele Născută din glastră. Născută din stele Pe drum de Izvoare Pe poteci de vise Pe flăcări de soare Pe câmpii aprinse Zboară lin cocorii Peste-a mele gânduri Se topesc în ape Lacrimi, rânduri, rânduri Tu aduci lumină Dintr-un întuneric Câmpie divină Ochiul tău feeric Templu de iubire Clopote de seară Tu ești mănăstire Lumină de ceară Tu ești toamnă dulce Ce-ncălzești pământul Și-i chemi să se culce Furtuna și vântul Să se audă-n zare Cântecul IUBIRII Soarele răsare Asfințesc zefirii Nimeni nu-i caCItește mai departe
Rugăciune / O poezie de Dorel Neamțu
Apelor, izvoarelor Dați-mi spuma mărilor Să zidesc o poeniță Pentru-n suflet de Zeiță Codrule, ecoule Lasă-mi mie dorurile Să le-asez în vârf de steag Pentru cine-mi este drag Vântule, nevantule Nu-mi mai bate gândurile Lasă-mi porțile închise Să nu-mi fure nimeni vise Munților cu vârfu-n lună Scrieți pe cer Noapte bună Și cântați cu toți în cor Pentru-n Suflet și-al meu dor Cerule, cel înstelat Mie-mi pari un Sfânt palat Unde stă la așteptat Cea care m-a sărutat Și mă rog ca să rămâi TU, scrisoarea mea dintâi Și măCItește mai departe
De nu te numeai Maria… / O poezie de Dorel Neamțu
De nu te numeai MARIA Ți-aduceam apă din SOARE Să-ți botez ÎMPĂRĂȚIA Clipei care-n veci nu moare Și din stelele de seară Îți făceam ALTAR în mine Lumânarea cea de ceară Era candelă ca TINE Îngeri ar fi fost în strană Clopote băteau să cânte Sufletul, ca o năframă, Cobora să îți descânte Și la numele de lume Adăugam acest SFÂNT Într-o veșnică minune Profețită-ntr-un cuvânt Păsări albe erau cunune Și izvoarele dulci lacrimi Cântă SOARELE și LUNA Sus, în cerul fără patimi De nu te chema MARIA Făceam slujbeCItește mai departe
”Să-ți scrii numele pe-o piatră” / O poezie de Dorel Neamțu
Să-ți scrii numele pe- o piatră Cu vulcanul alb din tine Un trecut devine, iată Pentru clipa care vine Chiar de ar dura decenii Să-ți sculptezi chipul în piatră O vor săruta milenii Că pe-o lavă fermecată Iară piatra ta să fie Urma lavei cea fierbinte Ce a curs pentru vecie Și ai scris pe ea cuvinte Nu-i vulcan să ardă-ntruna Cum e inima ta sfântă Să erupă ca furtuna Lavă ce curge și cântă Tu ești munte, tu ești lavă Tu ești piatra încrustată Ce plutește ca o navăCItește mai departe
”Și-am să ard !” / O poezie de Dorel Neamțu
De n-ar fi-n văzduh cocorii Că să semene cuvântul Cine-ar mai cânta cu norii ? Cine-ar mai roti pământul? De n-ar fi râuri răzlețe Fruntea ta să ți-o sărute Cine oare, să ne-nvete Măreția unui munte. De n-ar fi STEAUA Polară Să ne-arate-n prag IUBIREA Cine-ar fi deasă și rară ? Printre flori stropind privirea. De n-ar fi fost Sfântul Soare Cu-a lui raze lucitoare Nu știam că-i sărbătoare Al tău nume când răsare. Tu ești cer unde cocorii Curg în râuri cu privirea Și-mi aduc pe frunte norii CaCItește mai departe
Să ne iubim în vânt / O poezie de Dorel Neamțu
Aș vrea să ne IUBIM în vânt Pe două margini de pământ Tu alergând după un vis Prin porțile ce le-am deschis Să facem pod între noi doi Din lacrimi calde și reci ploi Să împletim raze de foc Să ne cuprindem de mijloc Din gânduri să facem castel Să locuim doar noi în el Ferestre fie ochii tăi Și ușă-nchisă pașii mei Iar nori,. ne fie-acoperiș Și cântec umbre de tufiș Tot SOARELE ne fie naș Cunună pe frunte să-ți lași Vecini ne fie chipu-n lac Și stele- nCItește mai departe
Mină și cărbune, în amintirile mele / O poezie de Ioan Alexandru Tătar
Mină și cărbune, în amintirile mele Printre luminițe aleargă prin galerii Lași în urmă soare, cer, lună și stele Ce mândrie e, miner ca să fii! Te iei la trântă cu adâncul-infern Lași în urmă lumină și ființe iubite În fața ta galerii nemiloase s-aștern Uneori, în urma ta, doar haine cernite… În lupta ta cu destinul și mina Vrei să dovedești bărbăție, curaj și tărie Tu vrei să eliberezi din adâncuri lumina Și speranța că mai bine va fi să fie… Mina a rămas acolo, în amintirile mele, NicicândCItește mai departe
Eu n-am puncte cardinale / O poezie de Dorel Neamțu
Eu n-am puncte cardinale Nici pământ să-mi cuceriți Locuiesc în țări astrale N-aveți cum să mă găsiți Nu sunt hărți pentru iubire Și nici cui de agățat Nici pereți în devenire Să vă faceți vreun palat Ieri m-am întâlnit cu tine Zâmbitoare și nu prea M-am întors roi la albina Care este marca mea Sunt scânteia vâlvătaia Și mă mistui ca un fulg Nimeni nu-mi vede văpaia Nu mai pot să mă mai smulg Eu n-am puncte cardinale Și n-am cum să mă mai sting Căci îmi ard visuri înCItește mai departe
Aseară am pus / O poezie de Dorel Neamțu
Aseară-am pus un gând de-al meu Într-un cuibar de rândunică Ca să te învețe mama ta Să zbori fără de frică. Și să te-ntorci la cuibul tău În fiece dimineață Cu câte-un vis, cu-n curcubeu Ca iar să mă șterg pe față. Dar să nu uiți că te-am rugat De dorul iubirii mele Să o săruți pe-ntunecat Cu vis ce e nins de stele. Să-i lași o aripă și-un dor Pe pragul prispei unde cântă Să-i spui că mă aduci în zbor Pentru un sărut, pentru o nuntă. Să zboriCItește mai departe
Cântec de copil / O poezie de Dorel Neamțu
Cu inima-i în palme, culege dintre spini O floare prea albastră, cuprinsă-n rădăcini Și urcă pân-la nouri, pe scări fără opriri S-aducă toată apa la MAMA în priviri Pe ulița cea strâmtă, ce nu are hotar El merge chiar călare, jucând rol de hoinar Cu el casa e plină de zbor de rândunici Și-i coase MAMA haina, la mâneci cu arnici Iar când se culcă seara, EL prinde iar curaj Și-i mângâie și fruntea, și-apoi cei doi obraji EL crește-ncet din ape, ca valul unei mări Și noaptea LUI îiCItește mai departe
După cortină / O poezie de Dorel Neamțu
Sărutul tău era un vuiet Și aduna în stol cocorii Iar de pe ceru-mbrățișării Se risipeau în grabă norii În fața visului de viață Eram ca două flori din stele Tu coborai în dimineață Iar eu urcam visele tale Și ne-ntâlneam la crucea verii Ca o chemare din adânc Ne săruta orchestra serii Și ne scăldam într-un cuvânt Te așteptam că pe-o comoară Să curgi pe ochii mei de iarnă Și să prefaci frigul în vară Și dragostea în pom de toamnă Tu n-aveai pas, tu aveai aripi Eu n-aveamCItește mai departe
De te-aș întâlni / O poezie de Dorel Neamțu
De te-aș întâlni În cer m-aș opri Și aș răsări Chiar în fața ta Ca un dulce nor De ziuă fior Dacă te-aș vedea Trecând dragostea M-aș preface-n lac În crini să te-mbrac De ce tu nu vii Noaptea între vii Strugure să fii Vin ca să rămâi Dacă tu-ai pleca Până undeva Te-aș însoți eu Că pe-un curcubeu Și te-as săruta Până te-aș seca Și te-aș face somn Ca să nu mai dorm Și te-aș face vie Strugure tămâie Să te sorb în noapte Între două șoapte De te-așCItește mai departe
Cu gândul la voi… / Poezie de Ioan Alexandru Tătar inspirată de calamitățile din Valea Jiului
Au trecut urgii peste Vale Cu strigăt de ajutor și de jale Valea plină de lacrimi Cu durere sădite în inimi. Aud vești că vă calcă puhoaie Și lacrimi din ochi sar șuvoaie Gândul mi-e acolo, la voi, Să oprească urâtele ploi. Sunt oameni deprinși cu chinul, Gata să-nfrunte orice durere. Vreau albastru să vă fie orizontul Și să simțiți a semenilor voștri iubire Lupeniul zguduit de atâtea explozii Acum sfârtecat de-nvolburatul Jiu Paroseniul și Iscroniul sub ape Măcar cu sufletul alături să vă fiu. Și soarele din ape săCItește mai departe
”Dacă pleci” / O poezie de Dorel Neamțu
Dacă pleci cândva de-acasă Să-mi lași cheia de la nuntă Undeva, la altă casă Unde DORUL să pătrundă. Dacă uiți cumva de mine Când ești prea nefericită Să știi că-n această lume Tu-ai fost singura iubită. Dacă spargi cumva norocul Să ne fie nenoroc Flori uscate de prin soc Să presari peste-al meu foc. Dacă râul cu fioruri Ne-ar striga cu flori de tei Punte să facem din doruri Să stăm la marginea ei. Dacă-n luna ce nu tace Se aude glasul tău Ferice de cel ce zace Și acelaCItește mai departe
”Cântec de copil” / o poezie de Dorel Neamțu
Cu inima-i în palme, culege dintre spini O floare prea albastră, cuprinsă-n rădăcini Și urcă pân-la nouri, pe scări fără opriri S-aducă toată apa la MAMA în priviri Pe ulița cea strâmtă, ce nu are hotar El merge chiar călare, jucând rol de hoinar Cu el casa e plină de zbor de rândunici Și-i coase MAMA haina, la mâneci cu arnici Iar când se culcă seara, EL prinde iar curaj Și-i mângâie și fruntea, și-apoi cei doi obraji EL crește-ncet din ape, ca valul unei mări Și noaptea LUI îiCItește mai departe
”Ochii tăi” / O poezie de Dorel Neamțu
De ce ochii tăi cei negri Nu-s la fel ca ochii mei ? – Ei sunt gingași și integri Și-s lăsați de niște ZEI ! De ce ochii tăi căprui Sunt mai dulci decât ai mei ? – Ei sunt visul ce îl sui Până-n muntele cu ZEI ! De ce ochii tăi albaștri Sunt mai scumpi decât ai mei ? – Sunt lumina a doi aștri Și un dar de la doi ZEI ! De ce ochii tăi cei verzi Care sunt ca ochii mei Trebuie mereu să-i creziCItește mai departe
”Dacă tu ai fi” / O poezie de Dorel Neamțu
Dacă tu ai fi o floare Ce răsare dintr-un nor Te-as uda cu-o sărutare Și cu-n zâmbet și cu-n dor Dacă tu ai fi un munte Cu cărări până la cer Aș urca pe cele-abrupte Ca s-ajung, ca să mai sper Dacă tu ai fi un cântec Fără note și viori M-aș preface în descântec Și-as cânta tot din fiori Dacă tu ai fi izvorul Cel ce curge într-un măr L-aș căuta cum caută dorul Flori de crin în al tău păr Dacă tu ai fi laleaua Ce-nflorește peste timpCItește mai departe
”Mina” / O poezie de Ioan Alexandru Tătar
Dragul meu, te caut și te-aștept, când noaptea deja, brusc, s-a ivit și cuvântul tău, încă mi se zbate-n piept, și chipul tău în adâncuri s-a topit… Te-aștept, înfrigurată și, iată, deasupra minei, noaptea s-a lăsat, și timpul, nemilos, azi dintr-odată, s-a oprit și el, înlăcrimat… Când m-ai sărutat, cu emoție, plecând, privindu-i cu lacrimi, pe cei mici cu surâsul cald și tristețea doar în gând fără ca un cuvânt măcar să-mi zici… Nimic nu părea să aducă vestea că te voi aștepta, cu ochi plânși înCItește mai departe