Astăzi, credincioșii prăznuiesc Boboteaza, ziua în care Hristos s-a descoperit lumii.

În 6 ianuarie, credincioșii ortodocși prăznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoare numită și Epifania sau Dumnezeiasca Arătare. Praznicul ne amintește de momentul în care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinței – a lui Ioan – Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin scump sângele Său, pe Golgota.

Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatăl a mărturisit despre El: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22)”. Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumb peste El și Fiul a primit botezul lui Ioan. Prima mențiune despre existența acestei sărbători datează din secolul al II-lea, de la Sfântul Clement Alexandrinul. La început, Boboteaza era prăznuită, în Răsărit, împreună cu Nașterea Domnului, în data de 6 ianuarie. La Apus nu s-au păstrat dovezi despre ținerea acestei sărbători înainte de sec. al IV-lea. Din secolul al IV-lea a fost adoptată și de apuseni.

Tot atunci au fost despărțite cele două mari sărbători: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului. Boboteaza a devenit, cu timpul, încă din sec. al V-lea, în credința populară, și Sărbătoarea celor trei magi. La botezul Său, Hristos face la ceea ce a făcut și la moartea Sa. După cum nu a așteptat ca prigonitorii Săi să Îl caute, ci Se va duce din propria inițiativă la Ierusalim, spre a primi moartea, așa s-a întâmplat și la Botez, când nu l-a așteptat pe Ioan, ci a mers singur el.

Răspunzându-i lui Ioan Botezătorul a spus: ”Eu am trebuința să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?” (Matei 3, 14), descoperind smerenia, dar și uimirea prorocului. Avea să-L boteze pe Cel Căruia nu se socotea vrednic să-I dezlege cureaua încălțămintei (Marcu 1, 7). Când Hristos spune: ”Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15), Ioan ridică mâna și îl boteză pe Cel ce a zidit lumea. Trebuie spus că Hristos nu s-a botezat pentru a fi curățat de păcate. Dacă ne întrebăm de ce s-a botezat Hristos putem spune că botezul său este o restabilire, o reînnoire a firii înconjurătoare omului.

Este adevărat că Hristos Se naște ca om din Fecioară, prin lucrarea Duhului, dar tot ca om primește la Botez înfierea cerească, datorită prezenței Sfântului Duh. Acum, Tatăl Îl descoperă pe Hristos drept Fiu, după ce Sfântul Duh S-a coborât peste El în Iordan. Hristos a venit la noi ca să facă părtaș la viața divină nu numai pe om, ci întreaga natură în care omul trăiește. Sfinții Părinți ne descoperă cât se poate de viu că natura simte prezența lui Hristos și a Duhului Sfânt. Sfântul Sofronie, episcopul Ierusalimului, a spus: ”Apele Te-au cunoscut Dumnezeule, Te-au cunoscut și s-au temut. Iordanul s-a întors văzând focul Dumnezeirii coborând trupește și intrând în el. Iordanul s-a întors văzând Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel. Iordanul s-a întors văzând pe Cel nevăzut făcându-se văzut, pe Creatorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob.

Și munții au săltat privind pe Dumnezeu în trup”. Dacă potopul din vremea lui Noe a distrus neamul omenesc, apa Botezului lui Hristos a chemat la viață pe toți cei morți în Adam. O rugăciune din rânduiala Sfințirii Aghiasmei celei Mari ne arată cât se poate de clar acest lucru: ”Suferit-ai încă a Te boteza în Iordan, ca sfințind firea apelor, Cela ce ești fără de păcat, să ne faci nouă cale la nașterea cea de a doua, prin apă și prin Duh”. Apa sfințită a Iordanului este apa purificată ce va servi ca materie a Botezului creștin, în care Harul divin ne face să renaștem la viața cea nouă în Hristos.

În sfințirea apelor Iordanului avem începutul tainei Botezului, prin apă și prin Duhul Sfânt, în numele Sfintei Treimi, deși taina Botezului creștin va fi instituită de însuși Mântuitorul, mai târziu, după Înviere, când trimite la predică pe Sfinții Săi Apostoli.

ziarulunirea.ro

[slideshow_deploy id=’20328′]