La data de 4 decembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat primul Cod Civil, o culegere unitară de norme juridice, care reglementa raporturile dintre persoanele fizice și separat, raporturile dintre persoanele juridice și cele fizice.

Cunoscut și sub numele de Codul Civil al lui Cuza sau Codicele Civil din 1864, acest cod a fost în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior în România, din anul 1865 și până în 1 octombrie 2011. Este singurul cod de legi din România care a rămas aproape neschimbat în toată perioada comunistă, fiind elaborat de guvernul Kogălniceanu, după modelul Codului Civil Napoleonian din anul 1804.

După apariția acestui Cod Civil a lui Cuza, vechiul Cod Calimachi folosit până atunci în Moldova, Legiuirea Caragea aplicată în Țara Românească, precum și alte legi civile, ordonanțe domnești și instrucțiuni ministeriale, folosite până atunci în cele două țări române, au fost abrogate.

Noul Cod Civil promulgat de Alexandru Ioan Cuza la data de 4 decembrie 1864 era împărțit în trei părți și cuprindea 1920 de articole juridice, fiind modificat și completat de-a lungul timpului cu numeroase acte normative.

În ciuda acestor numeroase completări și modificări, Codul Civil din vremea lui Alexandru Ioan Cuza a rămas în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare un nou Cod Civil inspirat după Codul Civil canadian, unul dintre cele mai moderne coduri civile din lume la ora actuală.

Credit: LECȚIA DE ISTORIE

[slideshow_deploy id=’20328′]