Bradul de Crăciun: știați că….?!

Știți când a fost inaugurat primul brad decorat cu luminițe electrice? Sau de ce Italia a fost printre ultimele țări care a preluat tradiția bradului de Crăciun?

Plantele mereu verzi se află în centrul sărbătorilor cu ocazia solstițiului de iarnă de mai bine de 3000 de ani. In jurul anului 1300 î.Hr., palmierul era în centrul atenției , deoarece se credea că palmierul dă un vlăstar nou în fiecare lună, astfel că el a devenit un simbol al anului încheiat.

În Italia, romanii decorau brazii cu lumănâri aprinse în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Festivalul – denumit Saturnalia – avea loc între 17 și 21 decembrie. În Europa Nordică, druizii, preoții Celților antici, foloseau ștejarul veșnic verde ca simbol al vieții eterne, în timp ce vikingii credeau că plantele mereu verzi erau plantele speciale ale zeului soarelui, Balder.

O placă octagonală din piața orașului Riga poartă inscripția ”Primul copac de Anul Nou din Riga în 1510”. Pe baza surselor scrise din secolul al XVI-lea, orașul pretinde a fi avut primul brad de Crăciun. Aceste surse oferă informații despre obiceiul de a se aduna în jurul unui copac, în ajunului Crăciunului, când oamenii din ghildele de negustori aduceau în piață un copac decorat. Obiceiul pare a fi provenit din Germania, unde brazii se vindeau în piețe. Oamenii au început să vândă pentru prima oară brazi cu ocazia Crăciunului în Germania. Din cauza numărului mare de copaci tăiați, în 1561 o ordonanță dată în Ammerschweier (Alsacia, pe atunci parte a Imperiului German) stabilea că fiecare orășean avea dreptul la un singur copac, și că acesta nu putea avea o înălțime mai mare de aprox. 1,2 metri.

Una din primele mențiuni ale bradului de Crăciun datează din anul 1605, aparținând unui scriitor din Strasbourg. Acesta nota că ”de Crăciun, oamenii aranjează copaci de Crăciun în camerele lor; ei atârnă trandafiri confecționați din hârtie multicolorată, mere, aur, zahăr și altele.” Din acest moment, copacii de Crăciun sunt menționați sporadic în diferite zone. În secolul al XVIII-lea, principala decorațiune pentru bradul de Crăciun erau lumânările aprinse. Prima apariție în literatură datează din 1774, în Suferințele tănârului Werther,  a lui Goethe, în care se spune că Werther a găsit-o pe Lotta ocupată decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului.

Cartea pentru copii Kriss Kringle’s Christmas Tree, publicată la Philadelphia în 1845, a contribuit enorm la răspândirea popularității bradului de Crăciun în Statele Unite, unde a fost introdus de imigranții germani. În 1865, președintele Franklin Pierce a inaugurat primul brad de Crăciun la Casa Albă. După apariția hârtiei de împachetat, în anii 1880, cadourile, care până atunci se agățau în copac, au început să fie puse sub acesta.

Primul brad de Crăciun iluminat electric datează din 1882, la doar trei ani după inventarea becului incandescent de către Thomas Edison. Copacul a fost descorat cu globuri colorate și luminițe albe, albastre și roșii. Piața decorațiunilor de Crăciun a cunoscut o dezvoltare impresionantă după 1890, când ornamentele de sticlă suflată  au fost introduse în America, tot de către germani.

Bradul de Crăciun a fost introdus în Marea Britanie de către Prințul Albert, care în anul 1839 a adus un brad din Germania pentru a-l face cadou Prințesei Victoria. În curînd, obiceiul s-a răspândit în întregul regat.

În 1896 un copac înalt de 30 de metri a fost instalat la Londra, decorat cu mii de luminițe și peste 20.000 de jucării, care au fost apoi împărțite copiilor săraci din oraș. Probabil cel mai cunoscut brad de Crăciun din Marea Britanoe este cel făcut cadou Londrei, în 1947, de către orașul Oslo. Anul acesta, al 65-lea brad va fi dăruit Londrei de către norvegieni ca semn al aprecierii relațiilor dintre cele două țări din timpul celui de-al doilea război mondial, când familia regală norvegiană și guvernul s-au mutat la Londra după invazia germană.

 Conform publicației L’Osservatore Romano, Italia a fost una din ultimele țări care a acceptat bradul de Crăciun deoarece acesta era considerat, de biserica catolică, o practică protestantă. Abia Papa Paul al VI-lea a început tradiția instalării unui brad masiv în Piața San Pietro din Roma. Bradul de anul acesta, decorat cu 2500 de ornamente din aur și argint, a fost adus din Ucraina. ”Este un simbol important al nativității lui Hristos deoarece, prin crengile sale mereu verzi, ne aduce aminte de viața eternă.”, a declarat Papa Benedict al XVI-lea.

historia.ro