Prin administrarea unui cocktail de anticorpi monoclonali, pacienții vulnerabili care nu dezvoltă un răspuns imun suficient de puternic în urma vaccinării ar putea fi protejați de formele grave de COVID-19.

La aproape 2 ani de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, omenirea începe să-și recapete speranța că va scăpa de acest flagel. Întreaga comunitate științifică a marcat progrese remarcabile în privința vaccinurilor anti-COVID și continuă să descopere noi căi prin care oamenii să fie protejați de această boală care a curmat peste 5 milioane de vieți.

În 2020 fost dezvoltate 4 vaccinuri anti-COVID extrem de eficiente împotriva formelor grave de boală, aprobate de Agenția europeană a medicamentului (EMA). Studiile clinice sunt în continuare în derulare în privința altor vaccinuri anti-COVID care, foarte probabil, își vor dovedi siguranța și eficacitatea, urmând să fie aprobate în viitorul apropiat.

Au fost administrate, în mai puțin de un an, aproape 7 miliarde de doze de vaccin. Un studiu realizat recent de Universitatea Yale a arătat că vaccinurile anti-COVID au salvat până acum, doar pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, peste 300.000 de vieți.

Afecțiuni și tratamente care pot împiedica dezvoltarea de anticorpi în urma vaccinării anti-COVID

Deși sunt considerate sigure și au o rată de eficiență impresionantă în prevenirea infecției, reducerea formelor simptomatice de boală, scăderea semnificativă a ratei de spitalizare și de deces, vaccinurile anti-COVID pot induce un titru mai scăzut de anticorpi neutralizanți față de virusul SARS-CoV-2 în cazul anumitor categorii de persoane.

Vorbim despre persoanele vulnerabile cu diverse afecțiuni hematologice sau boli autoimune (anemie falciformă, talasemie majoră, sindrom celiac) ori care urmează tratamente imunosupresive ce favorizează un răspuns imun protector incomplet la un vaccin anti-COVID, deoarece nu prezintă celule imune adaptative funcționale.

În această categorie sunt incluși pacienții imunosupresați post-chimioterapie, pacienți care efectuează radioterapie, pacienții care efectuează transplant de celule stem hematopoietice, pacienții cu mielom multiplu sau boli genetice care afectează sistemul imun, pacienții care primesc tratament imunosupresor sau imunomodulator biologic.

Este considerat imunosupresat orice pacient cu istoric de afecțiuni hematologice maligne, precum leucemie, limfom, mielom.

Următoarele categorii de pacienți imunocompromiși ar putea avea un răspuns atenuat sau absent la vaccinurile anti-COVID:

-Imunodeficiențe primare și secundare care implică imunitate adaptativă;

-Splenectomie sau asplenie funcțională (de exemplu, siclemie);

-Terapii țintite împotriva limfocitului B (de exemplu, blocarea prin anticorpi monoclonali anti-CD20 sau anti-CD22, agenți bispecifici precum blinatumomab, terapii celulare precum CAR-T direcționate împotriva CD19 sau CD22, inhibitori BTK);

-Terapii țintite împotriva limfocitului T (de exemplu, inhibitori de calcineurină, globulină antitimocitară, alemtuzumab);

-Agenți imunosupresori în doze mari (rituximab, ciclofosfamidă, micofenolat mofetil sau steroizi – 20 mg per doză sau > 2 mg/kg/zi prednison zilnic sau echivalent);

-Transplantul de celule hematopoietice (HCT), în special în primele 3-6 luni după transplant de celule stem hematopoietice;

-Imunitate aberantă subiacentă (de exemplu, boală grefă-contra-gazdă GVHD, respingerea grefei, reconstituirea imună absentă sau incompletă, neutropenia).

Riscurile și beneficiile pentru pacienții imunocompromiși care primesc un vaccin anti-COVID trebuie cântărite de la caz la caz, luând în considerare incidența infecției în comunitate.

Majoritatea experților recomandă vaccinarea atât timp cât vaccinul este sigur pentru utilizare, chiar dacă rata de protecție așteptată este mai mică decât populația generală.

Important, vaccinarea nu schimbă comportamentele de precauție necesare, cum ar fi purtarea măștii, distanțarea fizică și igiena frecventă a mâinilor.

Pacienții care primesc chimioterapie sau imunosupresie vor primi vaccinul sub recomandarea medicului curant care va decide dacă acesta i se poate administra în siguranță și care este momentul oportun vaccinării.