Hiperhidroza sau transpiraţia excesivă poate fi generalizată sau poate afecta anumite regiuni ale corpului. Cel mai frecvent apare la nivelul palmelor, picioarelor şi axilelor, unde se află cele mai multe glande sudoripare.

Atunci când transpiraţia abundentă apare în adolescenţă sau în copilărie, este de cele mai multe ori moştenită genetic. Se presupune că este determinată de hiperactivitatea sistemului nervos simpatic, de aceea orice stare de nervozitate, stres, poate declanşa hipersudoraţia. Alimentele fierbinţi sau iuţi, alcoolul şi cafeina pot, de asemenea, stimula secreţia glandelor sudoripare. Vremea caldă şi exerciţiile fizice declanşează transpiraţia printr-un mecanism normal de termoreglare.

Transpiraţia excesivă apărută mai târziu în viaţa adultului poate fi expresia unei suferinţe interne, precum diabetul zaharat, guta, bolile tiroidiene, boli febrile, tumori, menopauză, intoxicaţia cu mercur sau administrarea de diverse medicamente şi trebuie să ne îndrume către medic.

Foarte importante sunt menţinerea unei igiene riguroase, purtarea hainelor lejere, din fibre naturale, şi utilizarea antiperspirantelor şi deodorantelor zilnic. Antiperspirantele cu cel mai bun efect sunt cele pe baza de clorură de aluminiu. Dacă rezultatele se lasă aşteptate, se poate recurge la injectarea locală de toxină botulinică. Efectul acesteia durează între 4 şi 9 luni şi constă în blocarea nervoasă a funcţiei glandelor sudoripare, inhibând astfel secreţia apoasă. În cazul hiperhidrozei palmo-plantare, o modalitate terapeutică eficientă este ionoforeza – un curent special antrenează difuzia ionilor prin piele. În cazurile grave se poate recurge la tratament chirurgical ce constă fie în simpatectomie, fie în excizia glandelor sudoripare, însă aceasta rămâne o măsură de excepţie.